Redenumirea lacului local în onoarea președintelui american Donald Trump a constituit o surpriză neplăcută pentru locuitorii unei zone rurale din nordul Kosovo, relatează Politico.
„Am văzut știrea pe Facebook înainte să o observăm chiar în fața ochilor noștri. Nimeni care locuiește aici nu știa de asta”, afirmă Savo Dasic, un fost muncitor agricol în vârstă de 65 de ani care locuiește într-o casă improvizată sub podul care traversează lacul.
Suprafața lacului se întinde pe teritoriul Serbiei și al Kosovo care până în ziua de azi nu au încheiat un acord de pace oficial în urma războiului purtat între 1998 și 1999. Guvernele celor două țări refuză să împartă lacul și au nume diferite pentru el: sârbii îi spun Gazivode în timp ce kosovarii l-au denumit Ujman.
Lacul și podul au fost aparent rebotezate după ce liderii celor două țări au îmbrățișat ideea, bannere cu noul nume apărând subit la sfârșitul lunii trecute - o consecință neașteptată a tentativei administrației Trump de a încuraja cooperarea economică între cele două părți.
„Nu accept că trăiesc sub Podul Trump, indiferent ce ar zice bannerul de pe acesta”, afirmă Dasic.
Bannerele, montate în timpul nopții de către persoane necunoscute, potrivit localnicilor, nu au rezistat prea mult: cel de pe pod a dispărut iar un altul de pe barajul de pe lac a fost rupt.
Locuința lui Dasic, parte a unei serii de barăci construite rapid în urmă cu douăzeci de ani de către persoanele care fugeau din calea războiului, poartă urmele intemperiilor puternice din zona care seamănă cu un fiord. Casa acestuia e departe de luminile și zâmbetele largi din Biroul Oval, unde liderii Kosovo și ai Serbiei au semnat luna trecută documente menite să încurajeze cooperarea economică și normalizarea relațiilor.
Analiștii au descris acordul ca modest și nedemn de o ceremonie atât de anvergură. Însă pe malul lacului înțelegerea nu a rezolvat problema numelui sau cum ar trebui folosite apele acestuia. Cele două părți au semnat un document care stipulează doar demararea „unui studiu de fezabilitate cu scopul de a împărți [lacul] Gazivode/Ujman” care să fie făcut de Departamentul de energie al Statelor Unite.
Victorie a muncii socialiste
Lacul a fost considerat odată o reușită de anvergură a industriei socialiste, în perioada când Serbia și Kosovo făceau parte din Iugoslavia. Aceste deservește o hidrocentrală care a primit fonduri semnificative din partea Băncii Mondiale, fostul secretar american al apărării Robert McNamara vizitând de două ori centrala când era președinte al instituției financiare internaționale.
Dar producția de electricitate a hidrocentralei a intrat într-un declin accentuat, datorat în mare parte problemelor politice încă nerezolvate dintre Serbia și Kosova.
Richard Grenell, emisarul special al lui Trump pentru cele două țări, a relatat că s-a referit „în glumă” la lac drept „Lacul Trump” în timpul negocierilor aprinse cu reprezentanții celor două țări pentru „a nu fi nevoit să aleg [numele preferat] de o tabără sau cealaltă”.
„Ambii lideri au sărit pe idee și au zis că 'Sunt OK cu Lacul Trump'”, a povestit Grenell în timpul unui talk-show din SUA.
Președintele sârb Aleksandar Vucic a declarat că localnicii din nordul Kosovo, zonă dominată de sârbi, au auzit acest lucru și au montat bannerele.
„Oamenii de acolo au suferit cele mai mari greutăți în timpul unora din administrațiile americane anterioare”, a precizat Vucic, făcând referire la campania de bombardamente a NATO din 1999 menită să pună capăt reprimării de către Serbia a minorității albaneze din Kosovo.
Campania NATO, desfășurată sub coordonarea SUA, a alungat forțele sârbe din Kosovo și a pus capăt controlului Serbiei asupra teritoriului, deschizând calea declarării independenței de către Priștina în 2008 - declarație pe care Belgradul a refuzat să o recunoască.
Vucic a declarat că locuitorii din nordul Kosovo au văzut că Trump „a adus o briză nouă în relațiile dintre Serbia și America” dar bannerele despre care a afirmat că au fost montate de aceștia arătau surprinzător de profesionist realizate.
Unul din acestea proclama chiar în engleză: „Domnule Președinte Trump, sârbii kosovari îți mulțumesc pentru că ai adus pacea”.
Dasic și un alt localnic, Ivan Jaksic în vârstă de 31 de ani, ambii etnici sârbi, afirmă că n-au idee cine a montat bannerele.
„Nu susțin redenumirea lacului. [Barajul] a fost construit de strămoșii noștri iugoslavi. Nu cred că este corect ca americanii să vină și să ne redenumească lacul”, afirmă Jaksic.
Însă premierul albanez al Kosovo, Avdullah Hoti, a salutat propunerea de redenumire a lacului pe contul său de Twitter.
Președintele sârb Aleksandar Vucic (stânga) și premierul albanez Avdullah Hoti la semnarea acordului bilateral mediat de Donald Trump
Coșmarul kosovarilor
Analiștii afirmă că poziția lui Hoti are mai mult de-a face cu dorința de a rămâne în grațiile Washingtonului decât cu entuziasmul de a renunța la o denumire asupra căreia etnicii albanezi au insistat dintotdeauna.
„Reacția lui Hoti este un mijloc prin care să își arate loialitatea față de actuala administrație a SUA”, afirmă Igor Novakovic de la Consiliul pentru Guvernanță Incluzivă, un think-thank internațional cu sediul la New York.
Novakovic subliniază că guvernul lui Hoti „își datorează existența” în parte faptului că Grenell l-a subminat pe predecesorul actualului premier kosovar după ce acesta s-a împotrivit unor cerințe ale emisarului american.
Deși experții consideră că Grenell și Trump nu au adus foarte mult progrese în discuțiile dintre cele două părți sau beneficii concrete pentru Serbia sau Kosovo, implicarea administrației președintelui republican în dispută a zdruncinat percepțiile în ambele țări balcanice.
Unii etnici albanezi au început să își pună întrebări cu privire la credința lor anterior de nezdruncinat că Statele Unite ar fi de partea lor. Kosovo are una din cele mai pro-americane populații din întreaga lume în urma campaniei de bombardament a Serbiei din 1999, 84% din kosovari afirmând că sunt „puternic favorabili” Statelor Unite, potrivit unui sondaj realizat mai devreme în cursul acestui an.
Un bulevard major din capitala Priștina este denumit după fostul președinte american Bill Clinton, acesta fiind onorat și cu o statuie, la fel ca fostul secretar de stat american Madeleine Albright, ambii jucând un rol proeminent în susținerea cauzei albanezilor kosovari.
„A fost creată o confuzie printre oamenii de rând ca urmare a negocierilor din ultimul an cu Statele Unite [și Serbia]”, afirmă Luljeta Aliu, o analistă politică și activistă pentru drepturile omului din Kosovo, aceasta adăugând că „SUA au fost etalonul aur în țară și oamenii au avut imediat încredere în orice opinie oferită cu privire la cum ar trebui condus Kosovo”.
„Abandonarea de către Statele Unite este coșmarul cetățenilor din Kosovo”, subliniază Aliu.
În schimb în Serbia o parte a mass-media și unii oficiali sârbi văd eforturile diplomatice americane într-o lumină mai caldă. După ce s-au confruntat cu bombardamentele din 1999 și critici dure la adresa Belgradului timp de mulți ani liderii sârbi simt că actuala administrație de la Casa Albă este mai deschisă spre Serbia.
„Oficialii sârbi au declarat că în ultimii trei ani în timpul mandatului lui Trump relațiile bilaterale au crescut la un nou nivel”, relatează Igor Novakovic de la Consiliul pentru Guvernanță Incluzivă.
15
2
