Pe 10 ianuarie, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat o rezoluție umanitară privind Siria. Germania, Belgia, Estonia și Franța au votat pentru. Dar, aliniat Statelor Unite, Regatul Unit s-a abținut, într-o foarte rară divizare europeană care ar putea să prezică altele după Brexit, potrivit Le Vif, citat de Rador.
Unii diplomați minimizează evenimentul amintind că votul rămâne o decizie politică - înainte de orice - națională.
Alții trag concluzii tranșante privind poziția separată adoptată de Londra la votul privind Siria. “Regatul Unit își asumă independența, afirmă pentru AFP un oficial al ONU sub acoperirea anonimatului. “În negocieri, acest lucru ar putea să nu schimbe prea multe. Dar în momentul votării, a utilizării sau nu a veto-ului, acest lucru va conta”, estimează această sursă. Membru permanent al Consiliului de Securitate, Londra deține un drept de veto la fel că Parisul, Washingtonul, Moscova și Beijingul.
O dată cu Brexitul, așteptat pe 31 ianuarie, “Regatul Unit nu va mai fi reținut de pozițiile europene”, continuă același oficial. “Alături de Statele Unite, Regatul Unit riscă să aibă același rol ca și China, care acționează adesea în sprijinul Rusiei”. “Apropierea dintre Donald Trump și Boris Johnson va funcționa”, prezic și mai mulți diplomați la sediul ONU. Concret, Brexit va antrena ieșirea Regatului Unit din toate reuniunile europene de coordonare care se țin foarte regulat la New York.
Articolul 34 al Tratatului Uniunii Europene prevede că membrii săi care fac parte din Consiliul de Securitate “se concertează” și “apără” interesele UE în această instanță. Sunt încă așteptate consemne de la Bruxelles privind procedurile de urmat începând de la 1 februarie. Țările europene din Consiliu se așteaptă totuși ca Londra să continue o “cooperare sinceră” cu partenerii săi europeni în perioada de tranziție care va începe.
Se așteaptă de asemenea reciprocitate, precizează aceiași europeni. ”De la caz la caz” Pentru pozițiile comune, aceasta va fi “de la caz la caz”, estimează mai mulți diplomați care doresc ca Regatul Unit să păstreze o “voință de a continua să muncească în bună înțelegere” cu UE pe diferite dosare, precum Iranul sau Coreea de Nord. Până acum, Parisul, Berlinul și Londra au menținut un front unit în fața deciziei Statelor Unite de a se retrage din acordul internațional privind nuclearul iranian din 2015.
În ultimele luni, cele trei capitale s-au dorit în frunte în dosarul nord-coreean cerând reuniuni ale Consiliului de Securitate după fiecare test balistic făcut de Phenian și producând o declarație comună care cerea menținerea sancțiunilor internaționale. La Consiliul de Securitate, Franța riscă să sufere mai mult decât alții de pe urma Brexit. În negocierile în trei – Statele Unite, Regatul Unit și Franța -, în fața unei administrații americane adesea considerate imprevizibilă, Parisul și Londra aveau vreme să ofere un front unit sub o umbrelă europeană.
Pe viitor, Franța s-ar putea găsi în minoritate față de cei doi parteneri ai săi. Prin jocul rotațiilor țărilor membre non-permanente ale Consiliului, Franța ar putea să se trezească singurul stat membru al UE din cei 15 participanți în 2022, dacă Albania ii va urma Estoniei și Irlanda nu va mai fi aleasă în iunie. Același oficial al ONU se întreabă: Regatul Unit se va apropia oare de grupul Canz (Nouă Zeelandă, Australia, Canada), toate membre ale Commonwealth? Sau va cânta o partitură singur, așa cum fac Rusia, China sau Japonia? În această ipoteză, britanicii “riscă să fie atrași spre orbita americană”, estimează el.
Londra va mai trebui să-și întărească misiunea diplomatică de la New York, deoarece nu va mai fi reprezentată în multe reuniuni de misiunea europeană de pe lângă Națiunile Unite. Nu a putut fi obținut niciun comentariu de la misiunea diplomatică britanică de pe lângă ONU privind viitorul poziționării sale în Consiliul de Securitate sau în cadrul Adunării Generale a Națiunilor Unite.
