Turcia, Assad și Rusia par a fi principalii câștigători ai celor mai recente evenimente din Siria. Ankara a obținut satisfacție în ceea ce privește principala sa revendicare, îndepărtarea forțelor kurde de la granița sa, în timp ce Moscova este mai mult ca niciodată într-o poziție de forță pentru a impune o rezolvare a crizei siriene în avantajul regimului Bashar al-Assad, scrie AFP.
Turcia, care controla deja zone întregi din nordul Siriei în urma a două precedente operațiuni la vest de Eufrat, își va extinde prezența la estul fluviului prin "zonei de securitate" cu o lungime de 120 km și o adâncime de 30 km între localitățile Tal Abyad și Ras al-Ain, de unde a alungat combatanții kurzi din YPG (Unitățile de Protecție a Poporului).
Prezența armatei regimului sirian, chemată în sprijin de YPG, în alte sectoare ale graniței împiedică totuși Ankara să extindă această zonă la 450, așa cum a avut intenția.
Potrivit acordului încheiat marți între președinții turc Recep Tayyip Erdogan și rus Vladimir Putin la Soci, Moscova s-a angajat să asigure plecarea YPG din aceste sectoare, în coordonare cu armata siriană, pentru a menține combatanții kurzi la cel puțin 30 km de granița turcă.
Acordul prevede crearea de patrule comune ruso-turce în aceste zone ale graniței, pe o adâncime de 10 km, începând cu 29 octombrie.
Acest acord ajută puternic armata siriană, arată Fabrice Balanche, expert în probleme siriene la Universitatea din Lyon.
"Armata siriană reia controlul asupra întregului Nord-Est sirian, cu excepția fâșiei de teritoriu dintre Ras al-Ain și Tal Abyad, care este sub ocupație turcă. Assad recuperează o treime din teritoriul său fără să tragă un singur foc de armă".
Cine sunt câștigătorii și cine sunt perdanții?
Dacă Turcia pare principalul învingător pe termen scurt, Moscova și regimul sirian vor obține cele mai mari câștiguri în urma ofensivei Turciei și a acordurilor care au urmat, afirmă analiștii.
Combatanții kurzi YPG, abandonați de Statele Unite, deși au fost un partener esențial în lupta împotriva jihadiștilor din gruparea Stat Islamic (SI), și în curs de a intra sub tutela Damascului și a Rusiei, apar drept marii perdanți. La fel ca și Washingtonul, care a retras marea parte a trupelor și a lăsat câmp liber rușilor.
Cu Statele Unite retrase din Siria, rezolvarea conflictului revine acum "exclusiv partenerilor de la Astana: Iran, Rusia, Turcia. În acordul de la Soci, nu este deloc menționat ONU sau Geneva, ci doar Astana", arată Balanche.
Lansat la începutul lui 2017 la inițiativa Moscovei cu Iranul și Turcia, procesul de la Astana a eclipsat progresiv negocierile derulate sub egida ONU între regimul Assad și opoziție.
"Învingătorii sunt Rusia, Iranul, Turcia și guvernul sirian. Perdanții sunt kurzii, care pierd orice autonomie și putere în regiune, Statele Unite, care se decredibilizează față de aliații lor locali și internaționali, Uniunea Națională, care va trebui să gestioneze problemele jihadiștilor reveniți acasă sau sub influența Damascului", a adăugat el.
Emre Kaya, de la think-tank-ul Edam din Istanbul, regimul lui Assad "este cel mai mare câștigător al celor două acorduri". "A reluat controlul granițelor, al mai multor orașe-cheie și al unor căi de transport majore".
Ayham Kamel, de la Eurasia Group, "rușii câștigă cel mai mult și apar drept un actor-cheie în Siria și în regine".
"Aceste acorduri marchează o etapă în calea reglementării conflictului sirian. Acordul rus (cu Turcia) permite lui Assad extinderea controlului asupra estului țării bogat în resurse", a arătat el.
Contrapartida turcă?
Oficialii turci susțin la Ankara că au obținut câștig de cauză în toate cererile formulate asupra YPG, fără a face cea mai mică concesie.
Dar experții consideră că Turcia ar putea să fi consimțit să închidă ochii asupra ofensivei regimului care pare să se profileze în Idlib, ultimul bastion rebel în nord-vestul Siriei și controlat de rebeli susținuți de Ankara și de jihadiști.
Assad a efectuat de altfel o vizită inedită în apropiere de linia frontului în Idlib în momentul în care Erdogan și Putin se întâlneau la Soci.
"Este încă prea devreme să vorbim de o contrapartidă. Dar vizita surpriză a lui Bashar al-Assad la trupele sale pr frontul din Idlib coincizând cu summitul dintre Putin și Erdogan este un simbol important", arată Kaya.
Kemal subliniază la rândul lui că acordul turco-rus "va determina probabil Ankara să fie mai înclinată să accepte capturarea Idlibului de către regim". "Rezistența rebelilor va fi mai puțin eficientă fără susținerea Ankarei", adaugă el.
13
3
