Casa Albă a dispus îngheţarea a până la 4 miliarde de dolari aprobate de Congres pentru sănătatea globală, acţiuni de menţinere a păcii ale ONU şi alte programe de ajutor extern. Dacă congresmenii nu vor reuşi să înfrângă o procedură legislativă complicată pentru a forţa o anulare a măsurii până la finalul anului fiscal, pe 30 septembrie, acei bani ar putea să nu mai ajungă la programe de luptă cu Ebola, pentru promovarea stabilităţii în Africa şi pentru contracararea extremismului prin programe de angajare a tinerilor în ţări fragile precum Iordania, potrivit New York Times, citat de Rador.

HotNews.roFoto: Hotnews

Iată că din nou administraţia se fereşte de interacţiunea paşnică cu lumea. Preşedintele Trump a eviscerat corpul diplomatic şi, dacă nu l-ar fi oprit Congresul, ar fi tăiat bugetul Departamentului de Stat (DoS) chiar şi cu 30%.

Toate acestea înrăutăţesc o tendinţă de decenii a preşedinţilor democraţi şi republicani de a se baza din ce în ce mai mult pe puterea militară pentru a servi interesele Americii.

Armata înghite mai mult de jumătate din cheltuielile federale discreţionare. De la atentatele din 11 septembrie, războaiele antitero au costat, estimativ, 5,9 trilioane de dolari, conform proiectului "Costul Războiului" al Universităţii Brown, sumă care se adaugă la datoria naţională ce capătă proporţii tot mai mari - cu care vor fi nevoite să se lupte generaţiile viitoare.

Dar, temându-se că vor fi etichetaţi "nepatrioţi", până şi congresmenii care contestă cheltuielile Pentagonului sfârşesc prin a susţine bugete enorme. Anul acesta, când congresmenii se certau pe bugetul militar, democraţii favorizau o creştere la 733 miliarde de la 716 miliarde, în vreme ce republicanii voiau 750 miliarde. S-au înţeles asupra sumei de 738 miliarde, un nivel aproape record. Şi, chiar şi înainte de această mărire, SUA cheltuiau oricum pe armată mai mult decât următoarele şapte ţări din top luate la un loc.

Bugetul pentru DoS şi agenţiile conexe, pe de altă parte, era de 56 de miliarde de dolari înainte ca preşedinţia să acţioneze pentru tăierea a 4 miliarde.

Politica externă americană are nevoie de mai multă vreme de o recalibrare, una care să reducă misiunile militare din peste 100 de ţări şi care să revigoreze în schimb a abordare mai multidimensională pentru consolidarea democraţiei şi pentru a face din lume un loc mai sigur.

James Goldgeier, profesor de relaţii internaţionale la Universitatea Americană, a declarat că o recentă trecere în revistă a opiniilor progresiste şi conservatoare în privinţa regândirii politicii externe, realizată de Texas National Security Review, arată că există potenţial pentru un consens bipartid. Acesta s-ar putea baza, a apreciat el, pe "convingerea tot mai răspândită în rândul multor progresişti şi conservatori cum că SUA ar trebui să se implice în mai puţine intervenţii militare în lume, având în vedere eşecurile din Irak, Afganistan şi Libia".

Dov Zakheim, fost demnitar la Pentagon sub preşedintele George W. Bush, respingând politica externă "pur tranzacţională" a dlui Trump, a scris în analiză că "o cale conservatoare de mijloc" ar permite Americii să rămână activă în lume fără a fi nici intervenţionistă, nici izolaţionistă.

Loren DeJonge Schulman, directoare adjunctă de studii la Center for a New American Security, a scris în analiză: "Există alternative la actuala strategie antitero, şi dezbaterea lor nu ar constitui o insultă la adresa armatei. Este întru totul legitim să studiezi dacă armata este înzestrată pentru a înfrunta ameninţările de astăzi, fără a fi acuzat că te retragi din lume sau că începi cu o reducere de buget artificială."

Preşedintele, care pledează pentru bugete militare mai mari, este, pe de altă parte, un mai mare susţinător al unei noi curse a înarmării nucleare decât al tratatelor de control al armamentului. El a sprijinit exporturile de armament şi a denigrat ONU, Banca Mondială şi alte instituţii internaţionale care, oricât de multă nevoie ar avea de reformă, contribuie la gestionarea disputelor şi la reglementarea relaţiilor globale.

Deşi SUA au nevoie de o apărare puternică, ele mai au nevoie şi de conceperea unei strategii de securitate naţională care să nu se bazeze pe cheltuieli militare fără limite, uneori extravagante - Pentagonul a picat testul primului său audit, anul trecut -, şi care să prevadă reţinere în privinţa detaşării de forţe în străinătate. O asemenea strategie ar investi totodată mult mai mult în diplomaţie, dezvoltare, justiţie economică, comerţ liber şi echitabil, nonproliferare nucleară şi inversarea schimbării climei.

O astfel de regândire pare să prindă teren printre unii candidaţi democraţi la preşedinţie. Senatorii Elizabeth Warren şi Bernie Sanders au cerut să se pună capăt războaielor nesfârşite ale Americii. Dna Warren a propus dublarea Foreign Service şi Peace Corps şi noi posturi în zone ale lumii cu slabă reprezentare americană, o abordare ce merită să fie luată în calcul. Primarul Pete Buttigieg din South Bend, Indiana, un veteran de război, a respins conflictele cu misiuni prost definite, iar fostul vicepreşedinte Joe Biden a declarat că "uzul forţei ar trebui să fie ultima noastră variantă, nu prima - folosită doar pentru a ne apăra interesele vitale, atunci când obiectivul e clar şi realizabil, şi cu consimţământul informat al poporului american".

Nu există nici un motiv pentru care aceste obiective să nu poată fi adoptate de ambele partide.