Boris Johnson se declară drept cel mai mare susținător al unității Regatului Unit, un premier care vrea să întărească „legăturile ce țin la un loc Regatul nostru Unit”. Johnson promite de asemenea că vom părăsi UE - „totul sau nimic” - până la finalul lui octombrie. De numai câteva zile în funcție, el a respins fără rezerve acordul de retragere convenit de Theresa May cu UE și a dispus guvernului să întocmească planuri pentru o aterizare forțată a Regatului în afara UE fără vreun acord, potrivit Financial Times, citat de Rador.
Cele două ambiții gemene ale premierului se plasează pe o traiectorie periculoasă de coliziune. Brexit-ul, în orice formă, promite să slăbească legăturile dintre națiunile arhipelagului britanic. În forma lui extremă, care pare să fie și ipoteza de lucru adoptată de noul cabinet al dlui Johnson, el va impune presiuni intolerabile. Acest lucru ar putea pune în mișcare un proces ce se va finaliza cu ruperea uniunii. Promisiunea dlui Johnson de a determina parlamentul să acorde ceva fonduri suplimentare nu poate compensa nici pe departe forțele politice ce par pregătite a se dezlănțui.
Vizitând Scoția la începutul unui turneu menit a-i lustrui calitățile de unionist (Belfast și Cardiff se află și ele pe itinerar), dl Johnson a declarat că încă își mai dorește un acord amiabil cu UE27. Însă el a respins categoric orice clauză privind o „plasă de siguranță”, care ar putea să asigure menținerea unei granițe deschise între Republica Irlandeză și Irlanda de Nord. Premierul știe că aceasta este o condiție imposibilă. Granița deschisă este parte integrală a Acordului Good Friday care a adus pacea în Irlanda de Nord. Republica Irlandei și restul UE au făcut pe bună dreptate o linie roșie din această condiție.
Deloc convenabil pentru el, începutul turneului dlui Johnson a coincis cu publicarea unei analize oneste și independente, realizate de grupul de reflecție Institute for Government (IFG). Brexit-ul fără acord al premierului, afirmă ea, ar pune „o presiune fără precedent” pe unitatea Regatului. Irlanda de Nord ar suferi o dublă lovitură: economia ei ar primi o lovitură disproporționată din cauza integrării ei strânse cu Republica, în vreme ce stabilitatea ei politică ar fi periclitată de inevitabila solidificare a graniței. Opinia publică ar putea să înceapă să încline spre reunificarea irlandezilor.
Dacă dl Johnson va fi avut oarece dubii în privința efectelor asupra Scoției, Ruth Davidson, șefa conservatorilor scoțieni, cel mai probabil i le-a risipit. Dna Davidson, arhitecta revigorării din ultimii ani a conservatorilor în Scoția, a criticat dur ultimatumul dlui Johnson. Ea a fost totodată înfuriată și de decizia lui de a-l demite pe conservatorul moderat David Mundell din funcția de secretar de stat pentru Scoția, înlocuindu-l cu Alister Jack, un adept al Brexit-ului de linie dură.
Dna Davidson se teme, și pe bună dreptate, că haosul economic al unui Brexit fără acord îi va cânta fix în strună Partidului Naționalist Scoțian (SNP) condus de Nicola Sturgeon. Popularitatea SNP e în creștere, iar cererea pentru un al doilea referendum privind independența Scoției ar putea deveni irezistibilă.
Raportul IFG a spulberat mitul cum că guvernul ar fi în măsură să se pregătească adecvat pentru un Brexit efectuat pe buza prăpastiei. UE ar urma să stabilească unilateral termenii oricăror acorduri de urgență, guvernul nu va avea cum să determine companiile să se pregătească pentru taxe vamale și controale legale, iar miniștrii și-ar pierde orice pârghie de influență la negocieri odată ce Regatul va fi părăsit UE.
Dlui Johnson și celorlalți adepți ai Brexit-ului de-o seamă cu el le place să vorbească despre „voința poporului”, pe baza votului de 52 la 48 înregistrat la nivelul întregului Regat la referendumul din 2016. În cea mai nouă formă a sa, Brexit aduce îndeaproape cu un proiect naționalist englez. În Scoția circa 62% din electorat, și în Irlanda de Nord 56%, a votat rămânerea în UE. A călca cu bocancii peste aceste opinii prin aterizarea forțată în afara UE ar însemna mai mult decât un act de crasă iresponsabilitate politică. Ar fi un semnal în privința disprețului dlui Johnson față de uniune.
