"Nu, nu este adevărat că m-au tratat ca pe Berlusconi", a declarat Giuseppe Conte la ieşirea din sala Parlamentului European, unde a fost aproape "judecat". Este încă ameţit de ecoul urletelor, cu un gust amar lăsat de indignare. Senzaţia de déjà-vu este imediată: sala este aceeaşi, culorile, cadrul, dar un alt premier italian este judecat...
În 2003, Silvio Berlusconi l-a strigat "kapò" pe socialistul german Martin Schulz. Patronul de televiziuni care conducea Italia şi-a făcut intrarea în sala de la Strasbourg înconjurat de suspiciuni şi nervozitate. De această dată, aerul este şi mai greu de respirat, opoziţia este mai mare, acuzatorii sunt mai mulţi. Este un crescendo care a atins apogeul în momentul când Guy Verhostadt, liderul belgian al liberalilor (ALDE), l-a numit "marionetă", potrivit Rador, care citează La Stampa.
După discursul din Parlamentul European, Conte le-a spus colaboratorilor săi: "Erau supăraţi pe Di Maio şi pe Salvini, iar eu am tras ponoasele, am fost paratrăsnet". Nu putea să ştie, însă, că ei l-ar fi asediat cu critici atât de dure, supăraţi pe guvernul italian care îi lasă pe migranţi în largul mării, care sfidează UE în privinţa reglementărilor bugetare, care face ţăndări relaţiile diplomatice cu vecinul francez, care nu permite Europei unite să nu îl recunoască pe venezueleanul Maduro. Îi cer socoteală pentru tot, întorcând împotriva lui discursul său de debut din Parlamentul European cu privire la viitorul UE, cu părere de rău pentru Italia, care aproape se dezice de rolul ei de ţară fondatoare.
Manfred Weber, candidat la funcţia de preşedinte al Comisiei UE din partea popularilor europeni, socialistul Udo Bullmann Verhostadt, de la ALDE, îi scot ochii pentru economia stagnantă şi pentru deficitul mare. "Italia este ţara cu cea mai mică creştere economică din Europa, o ţară al cărei guvern nu reuşeşte să ajungă la o înţelegere nici măcar în privinţa unui proiect deja aprobat, precum TAV", spune Weber, care adaugă: "În privinţa Venezuelei, Guaidó le-a trimis o scrisoare italienilor, v-a cerut să îl recunoaşteţi. Iar eu cred că dacă spuneţi că trebuie să fie o abordare comună europeană trebuie să îi răspundeţi". Socialistul Udo Bullmann insistă cu privire la polemicile cu Franţa ("o escaladare care ne întristează") şi revine asupra migranţilor: "Trebuie să încetaţi să ne arătaţi acest chip inuman. Nu aceasta este Italia lui Altiero Spinelli. Cine nu vă ajută în privinţa migranţilor sunt prietenii lui Salvini: Orbán, Kaczyski şi Kurz".
Dar cel mai nemilos este Verhostadt: "În privinţa Venezuelei, sub presiunea lui Putin şi a Kremlinului, nu permiteţi Uniunii să aibă o poziţie unitară". Liderul liberalilor alege limba italiană pentru a enumera toate punctele dureroase ale Italiei galben-verzi şi ca să ajungă la lovitura finală: "Cât timp va mai rămâne o marionetă în mâinile lui Conte şi ale lui Salvini?".
Sunt doi Conte care se ridică de pe scaun, în cele două replici pe care le are la dispoziţie. Primul este calm, este moderatul pe care Italia îl cunoaşte, care evită să personalizeze polemica. Dar la fiecare atac primit, premierul începe să se mişte nervos, în timp ce primeşte nişte foi. Arată "nu" cu degetul şi aproape că sare de pe scaun când i se spune că el invită la calm, în timp ce în Venezuela oamenii mor de foame, că îi lasă pe copii să moară pe mare sau că Aldo Moro, citat de el, "nu ar fi abandonat migranţii în Marea Mediterană". "Au exagerat...", se va destăuinui el după aceea. Rănit, abia la a doua intervenţie îi răspunde lui Verhostadt: "Eu nu sunt o marionetă, iar dumneavoastră aţi jignit întreg poporul italian", în timp ce, de la Roma, Salvini sare în ajutorul său: "E ruşinos că unii birocraţi europeni îşi permit să îl insulte pe premierul italian".
Între timp, spre final, la ieşire, jurnaliştii îl întreabă dacă Italia este izolată: "Nu, a fost doar o dialectică politică", răspunde Conte.
