Imigrația
De la venirea sa la putere, în iunie 2018, guvernul populist italian reproșează Franței “ipocrizia” în dosarul migranților, șarjele cele mai violente venind din partea lui Matteo Salvini, ministru de interne și lider al Ligii (extrema dreaptă). El îl acuză de luni de zile pe Emmanuel Macron că “dă lecții” Italiei, care a decis să-și închidă porturile pentru navele ONG-urilor, respingând migranții la frontiera franco-italiană (în Alpi sau la Vintimille), ca și când Italia nu ar fi decât “o amărâtă tabără de refugiați”.
Libia
Guvernul italian acuză Franța că ar fi la originea actualului haos din Libia, consecință a intervenției sale militare din 2011 care urmărea destituirea generalului Gaddafi. Italia estimează că această situație instabilă îi împinge pe migranți să fugă din Libia pentru a ajunge pe mare pe plajele italiene, fenomen care alimentează traficul de ființe umane în Mediterana. Fostă putere colonială care întreține relații istorice cu Libia, Italia vrea să pună din nou mâna pe dosarul libian. Ea nu a apreciat recentele eforturi diplomatice desfășurate de Franța pentru rezolvarea crizei. Libia se află și în centrul unor importante mize economice, în special petroliere, prin intermediul grupurilor ENI (pentru Italia) și Total (pentru Franța), ambele prezente în țară.
"Teroriștii"
Profitând de recenta arestare în Bolivia (după 37 de ani de fugă) a ex-activistului de extremă stânga Cesare Battisti, expulzat spre Italia pentru a ispăși o pedeapsă cu închisoarea pe viață, Matteo Salvini cere Franței să-i predea alți 14 teroriști. Matteo Salvini, care este și șeful Ligii (extrema dreaptă), afirmă că Franța adăpostește de decenii “asasini care au ucis persoane nevinovate” în anii de plumb și s-a declarat gata să meargă să se întâlnească cu președintele Macron la Paris pentru a face progrese în acest dosar.
Dosare economice