Luna trecută, oficialii Organizaţiei Statelor Exportatoare de Petrol (OPEC) şi alţi producători majori, precum Rusia, au promis să-şi sporească cu aproximativ un procent producţia de petrol vizând necesarul la nivel mondial. Preşedintele Trump a împins lucrurile şi mai departe, pledând şi el în mod repetat pentru preţuri mai mici. Și totuşi, preţurile s-au încăpăţânat să rămână mari. Preţul ţiţeiului Brent, de referinţă la nivel internaţional, a crescut în acest an cu peste 20 de procente, ajungând la $78/1 baril, potrivit NY Times, citat de Rador.
Iată şi câţiva dintre factorii care fac ca preţurile să crească:
Producătorii
Arabia Saudită e îndemnată să-şi sporească rapid producţia, dar s-ar putea ca această creştere să nu acopere scăderea producţiei din trei ţări marcate de crize: Iranul, Libia şi Venezuela.
Administraţia Trump a renunţat să le mai ceară Chinei şi Indiei să-şi stopeze importurile de petrol din Iran, dar, cu toate astea, dl Trump a căutat să-şi strângă cât mai mulţi aderenţi împotriva Teheranului, având în vedere că Statele Unite se pregătesc să reimpună sancţiuni sectorului energetic iranian.
În prezent, Iranul exportă zilnic aproximativ 2 milioane de barili, ceea ce reprezintă cam 2% din necesarul mondial. Dar Statele Unite vor să împiedice drastic Teheranul să-şi mai comercializeze resursele naturale, pledând pentru o aprovizionare din Arabia Saudită, din Rusia sau din alte ţări.
"Într-o anume măsură, administraţia continuă să-şi menţină poziţia dură", a declarat Andrew Keller, fost expert al Departamentului de Stat în domeniul sancţiunilor, care acum este partener al firmei de avocatură Hogan Lovells.
Şi totuşi, analiştii şi-au mărit estimările cu privire la scăderea producţiei iraniene de petrol de la câteva sute de mii de barili zilnic la aproximativ 1 milion. O pierdere care va reduce cu mult producţia suplimentară promisă de producătorii de petrol la Viena.
Reducerea crescândă nu e nici pe departe singura cauză a eventualei perturbări a pieţelor petroliere.
Venezuela, pe vremuri un producător important, aproape că şi-a înjumătăţit producţia, aducând-o la mai puţin de 1,4 milioane barili zilnic, date fiind prăbuşirea economiei şi sancţiunile care i s-au impus. Ulterioare scăderi sunt aproape sigure.
În acelaşi timp, luptele dintre diversele facţiuni armate din Libia au făcut ca această ţară nord-africană să nu mai poată produce cei aproximativ 850.000 de barili zilnic.
"Pentru pieţele petroliere, e vorba despre o adevărată furtună geopolitică", a declarat Helima Croft, analistă la RBC Capital Markets, o bancă de investiţii. Arabiei Saudite îi va fi foarte greu să acopere prăpastia creată de Venezuela, Iran, iar acum, de Libia".
Ofertă şi cerere
Deocamdată, oferta de petrol nu e redusă. Îndelungatele reduceri ale producţiei, decise de OPEC şi Rusia, au făcut ca cisternele care pe vremuri dădeau pe din afară să ajungă la un nivel ceva mai normal. Asta înseamnă că orice ameninţare la adresa producţiei va avea un efect mai mare asupra preţurilor.
Cum economia mondială e în ascensiune, iar cererea de energie e în creştere, "preţurile vor creşte cu viteza rachetei, depăşind cu mult $100/1 baril" dacă nu se găsesc rapid nişte căi de ieşire, au scris nişte analişti de la firma de consultanţă FGE într-o adresă trimisă clienţilor.
Arabia Saudită se pregăteşte deja să umple golurile care vor rămâne în urma Iranului sau a altor ţări - exporturile saudite au crescut substanţial în iunie, potrivit unor analişti de la Kayrros, o firmă de monitorizare a industriei petroliere cu sediul la Paris. Rusia îşi măreşte şi ea exporturile.
Dar există un scepticism legat de ceea ce va putea face fiecare dintre aceste ţări şi pentru câtă vreme. Riadul pretinde că ar putea avea o producţie zilnică de 2 milioane barili, dar analiştii spun că, dacă ar fi realist, regatul ar trebui să-şi mărească producţia cu numai 1 milion de barili fără să fie nevoit să facă foraje suplimentare.
Cei mai mulţi specialişti în prognoză sunt de acord că, în prezent, o contracarare a fenomenului există, dar ea ar putea slăbi pe viitor. Pericolul reprezentat de producţia din Iran, Libia şi Venezuela agravează această eventualitate, iar producţia Nigeriei e şi ea vulnerabilă din cauza grevelor şi a altor probleme.
Pieţe politizate
În afara tuturor acestor factori deja menţionaţi, pieţele de petrol devin totodată din ce în ce mai politizate, ceea ce le-ar spori instabilitatea. De exemplu, dl Trump, într-un mod deloc caracteristic unui preşedinte american, a încercat evident să pledeze în sprijinul reducerii preţurilor cerându-i Regelui Salman al Arabiei Saudite să mărească producţia.
Dar analiştii afirmă că reacţia Iranului la reinstalarea sancţiunilor americane ar putea afecta şi mai mult dinamica pieţei. Dacă exporturile de petrol ale ţării se reduc sub 1 milion de barili zilnic, situaţia ar putea deveni "cu adevărat periculoasă", a declarat Homayoun Falakshahi, specialist în energetică iraniană la Wood Mackenzie.
Oficialii iranieni au vorbit despre acest pericol. Într-un interviu telefonic acordat de la Teheran, Hossein Kazempour Ardebili, un înalt oficial iranian din domeniul industriei petroliere, a avertizat că preţurile ar putea ajunge la $100/1 baril sau chiar la $140/1 baril dacă tensiunile nu slăbesc. "Ar fi ma bine ca piaţa să fie ţinută departe de politică", a spus el.
Articol de Stanley Reed, The New York Times (preluare Rador)
