În acest moment, Vladimir Putin are o mulţime de motive să zâmbească, motivul principal fiind Uniunea Europeană: slabă, scindată şi confuză în faţa agresiunii ruse. Marţi, el a primit o scrisoare din partea preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker. "Excelenţa Sa" Juncker a început să i se adreseze lui Putin pe un ton onctuos, ca şi când ar fi încercat să scape de execuţia aflată la îndemâna unui monarh medieval. Liderul CE a spus că încearcă să ajungă la "o ordine pan-europeană în materie de securitate" cu Rusia - o ţară al cărui guvern îşi ameninţă vecinii, vrea să înghită ţările baltice şi îşi omoară opozanţii din străinătate, potrivit Rador, care citeaza The Times.

Theresa May si Jean-Claude JunckerFoto: Captura YouTube

În Berlinul anului 1936, un scriitor german, Oliver Hilmes, ne aminteşte că dictatorii tratează democraţiile în aşa fel, încât să le facă să creadă că îi pot îmblânzi pe tirani. Goebbels râdea pe la spate de oficialii forului olimpic veniţi în vizită, afirmând că sunt nişte pămpălăi încrezuţi. Diplomaţii şi demnitarii din alte ţări au fost vrăjiţi şi păcăliţi de regimul nazist.

Astfel de tertipuri îţi vin în minte când îl vezi pe Juncker jucându-se cu Putin de-a geopolitica. Liderul rus este produsul KGB-ului. Juncker este fost premier al Luxemburgului, cu siguranţă echivalentul modern al pămpălăilor de pe vremuri.

Guduratul lui Juncker pe lângă Kremlin i-a oripilat pe colegii săi din UE ceva mai sensibili. Polonez fiind, Donald Tusk, preşedintele Consiliului European, înţelege cum trebuie agresiunea rusă. Tusk a refuzat să-l felicite pe Putin. Europarlamentarul Guy Verhofstadt, negociator pe tema Brexitului din partea Parlamentului European, a scris pe Twitter: "Momentul de faţă e nepotrivit pentru felicitări".

Pe scurt, mai marii îngâmfaţi din Bruxelles nu se înţeleg în privinţa tratamentului de aplicat Rusiei. Şi nu numai atât, dar ţările din UE de la nord şi din sud nu se înţeleg nici în alte privinţe, având în vedere că Italia adoptă o linie prorusă, ceea ce înseamnă că ele nu se vor gândi niciodată să apere estul Europei în faţa unei intervenţii ruseşti. Polonezii se află pe o poziţie extrem de diferită, cu ţara lor "strunită" între o Germanie castrată din punct de vedere militar şi un Putin ieşit la vânat.

Realitatea transformă astfel într-o prostie unul dintre motivele cel mai insistent susţinute împotriva Brexitului de cei mai vajnici susţinători ai rămânerii în UE, şi anume, că bătrâna şi nătânga Mare Britanie a Brexitului va ajunge o miloagă îngrozită de bătaia pe care o va primi din partea puternicei şi unitei UE.

UE nu este divizată numai în privinţa securităţii. Are o groază de probleme lăsând la o parte plecarea Marii Britanii, cel de-al doilea mare contribuabil al său. Italia tocmai a avut nişte alegeri care s-au soldat cu cel mai prost rezultat posibil, graţie revigorării unui populism care năruie orice speranţă ca ţara să beneficieze de reformele în sprijinul pieţei de care ar avea nevoie. Italia se confruntă cu mari probleme financiare, fiind vulnerabilă mai ales în faţa efectelor aşa-zisei relaxări cantitative (QE - Relaxarea cantitativă este o politică monetară neconvențională prin care BCE achiziţioneză titluri de stat sau alte titluri de valoare de pe piața financiară cu scopul de a reduce rata dobânzilor și a spori lichidităţile aflate în circulație, n. red.), programul de urgenţă post-criză al Băncii Centrale Europene de "imprimat bani", care ajută la redresarea băncilor şi a sistemului financiar. Unii oficiali din Bruxelles se arată extrem de îngrijoraţi de ceea ce s-ar întâmpla în cazul unei schimbări de atitudine a pieţei faţă de Italia.

Asemenea îngrijorări fac ca orice tentativă a Bruxelles-ului de a juca la ruletă cu City of London (centrul financiar şi de afaceri britanic, n. red.) să fie o idee cât se poate de prostească. City of London alimentează maşinăria datoriilor pe care se bazează UE şi Italia. Zona euro trebuie să aibă acces la Londra.

În această privinţă, Bruxelles-ul pretinde că UE este unanimă în a promova nefericita idee potrivit căreia ea ar trebui să continue să reglementeze serviciile noastre financiare şi după Brexit. După cum susţine Bank of England (Banca Angliei - banca centrală din Marea Britanie, n. red.), n-ar avea niciun rost ca ea să fie diriguită prin emailuri de pe continent. Poate exista o cooperare sau o echivalenţă, dar nu o supervizare din partea celor din Bruxelles sau din Frankfurt. Ţările cu o reală gândire financiară, precum Olanda şi Germania, înţeleg asta, chiar dacă celalţi 25 de membri rămaşi în UE nu înţeleg, deocamdată.

Mai sunt şi alte disensiuni. Aşa-zisul Grup al ţărilor de la Vişegrad - polonezii, cehii, slovacii şi ungurii, care privesc acum Bruxelles-ul cu dispreţ din toate punctele de vedere. Ei sunt îngrijoraţi din cauza valului de migranţi din ultimii ani şi din cauza a ceea ce, în opinia lor, ar fi erodarea Europei creştine.

În Franţa, preşedintele Macron doreşte să reformeze zona euro. Şi totuşi, puţini dintre ceilalţi membri sunt de acord cu ceea ce ar implica asta, neexistând nici un acord al alegătorilor germani, membri ai unei naţiuni care este motorul zonei euro, în privinţa transferului resurselor către ceilalţi membri.

În acelaşi timp, ele se zbat să găsească o modalitate comună de abordare a preşedintelui Trump, cu tarifele lui şi cu îndreptăţitele sale nemulţumiri faţă de celelalte ţări europene, altele decât Marea Britanie şi Franţa, cărora le reproşează că nu iau destul de în serios cheltuielile pentru apărare şi schimb de informaţii.

UE nu este blocul puternic şi sudat care pretinde că e.

Date fiind toate aceste lucruri, britanicii trebuie să reziste tentaţiei de a fi aroganţi în tratativele pe tema Brexitului. Deocamdată, economia UE devine mai puternică decât cea a Marii Britanii, iar noi nu am abordat Brexitul într-o manieră prea neîndemânatică. Dar oricine este preocupat de securitatea şi prosperitatea vecinilor europeni, pentru care Marea Britanie va continua să fie un pion-cheie, trebuie să înţeleagă că britanicii nu pornesc de pe o poziţie disperată tratativele în vederea unui acord constructiv pe tema comerţului şi a securităţii. Nu e nevoie ca Marea Britanie să treacă cu capul plecat la următoarea fază a tratativelor comerciale când până la Brexit a mai rămas doar un an. Regatul Unit negociază cu o Uniune Europeană care are probleme grave şi are nevoie de un acord.

Articol de Iain Martin-The Times (preluare RADOR)