Tribunalul de arbitraj din cadrul Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții al Băncii Mondiale (ICSID) ar putea lua în acest weekkend decizia în procesul intentat României de către Gabriel Resources, acționarul majoritar al Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), pentru aurul de la Roșia Montană, după scandalul prin care zona a fost introdusă în patrimoniul UNESCO.
Miza acestui verdict sunt despăgubirile de circa 2 miliarde de dolari pe care România ar putea fi forțată să le plătească către Gabriel Resources.
Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Mihai Constantin, care a vorbit joi despre această posibilitate, a evitat să răspundă cum va plăti statul român despăgubiri de două miliarde de dolari, el spunând că, după comunicarea deciziei, între cele două părți va fi stabilit un „calendar de despăgubire”.
PSD și Dacian Cioloș se acuză reciproc
România ar putea pierde procesul cu Gabriel Resources pentru Roșia Montană și, în timp ce președintele Klaus Iohannis s-a declarat „convins că Guvernul și-a luat măsuri de precauție”, premierul Marcel Ciolacu a susținut că s-a „obișnuit să achite notele de plată pentru toate tâmpeniile făcute de alții” și că după decizia tribunalului va face publice toate documentele care să arate cine a greșit în această speță.
În ultima săptămână PSD și fostul premier Dacian Cioloș s-au acuzat reciproc în acest caz.
PSD susține „categoric”, într-un comunicat, că fostul premier Dacian Cioloş ar fi „principalul vinovat pentru situaţia critică în care se află România în litigiul cu firma care deţine dreptul de exploatare minieră la Roşia Montană”.
Roșia Montană a intrat în patrimoniul UNESCO și în patrimoniul mondial în pericol în vara anului 2021
Peisajul minier Roşia Montană a fost înscris în Lista Patrimoniului Mondial al UNESCO în vara anului 2021, „recunoscându-se, astfel, atât vulnerabilitatea sitului cât și necesitatea luării de măsuri urgente de protecție”.
UNESCO a decis includerea sitului Roșia Montană în Patrimoniul Mondial, la patru ani de când fostul ministru al Culturii din Guvernul Cioloș, Corina Șuteu, a depus dosarul (4 ianuarie 2017).
Libertatea a publicat atunci documente din care rezultă că fostul ministru al Finanțelor, Alexandru Nazare, a avertizat că, dacă Roșia Montană va fi inclusă în patrimoniul UNESCO, România riscă să plătească despăgubiri de miliarde de dolari companiei Gabriel Resources.
Compania canadiană Gabriel Resources, care deţine din 1999 o concesiune minieră în zonă, şi-a propus exploatarea în patru cariere şi utilizarea unor cantităţi mari de cianură pentru a extrage 300 de tone de aur şi 1.600 de tone de argint. Sub presiunea unei mobilizări de amploare, guverne succesive au refuzat să emită un acord esenţial pentru lansarea lucrărilor.
Evocând o „expropriere”, Gabriel Resources a depus în 2015 o cerere de arbitraj internaţional şi a solicitat României daune în valoare de câteva miliarde de dolari.
Includerea sitului arheologic în Lista Patrimoniului Mondial al UNESCO închide uşa exploatării tonelor de minerale preţioase care fac din subsolul zonei cea mai mare rezervă de aur din Europa, scria agenția EFE.
Decizia a fost aplaudată de organizaţii de mediu precum Greenpeace, care consideră că reprezintă o măsură de protecţie împotriva altor încercări de exploatare a rezervelor minerale preţioase din zonă.
Cum a pornit afacerea "Roșia Montana"
În martie 1997, a fost încheiat un contract între canadienii de la Gabriel Resources Limited, Regia Autonomă a Cuprului Deva, Minexfor SA, Cepromin SA si Upsrueem SA, înființându-se compania Euro Gold Resources, potrivit unor documente desecretizate de Guvernul României în septembrie 2011. În 1997, era guvernul Ciorbea, iar ministru al Industriilor era Călin Popescu Tăriceanu.
Gabriel Resources deținea 65% din capitalul social, Regia Autonomă a Cuprului Deva avea 33,8%, iar celelalte companii până în 0,5%. Primul consiliu de administrație a fost format din controversatul om de afaceri Frank Timis, care deținea și funcția de președinte, Danken Grenaway, membru numit de Gabriel Resources și Nicolae Stanca, membru numit de Regia Autonomă a Cuprului Deva.
Ulterior, a tot fost modificat acționariatul companiei, redenumită Roșia Montana Gold Corporation, până când Gabriel Resources a ajuns să dețină 80,68% din acțiuni, iar Minvest (fosta Regia Autonomă a Cuprului Deva) doar 19,31%. Din 2008, compania este condusă de Dragoş Tănase, care este Director General Roşia Montană Gold Corporation, președinte și CEO Gabriel Resources.
Cu doar 170 mii dolari, pretul unui apartament în Bucuresti, Gabriel Resources a castigat diferenta de 15%, cota semnificativa a afacerii evaluate la 15 miliarde USD, scria România Curată în septembrie 2011.
La contractul din 1997 au fost adăugate mai multe acte adiționale. Documentele desecretizate în 2011 arătau că partea română avea o serie de obligații pentru obtinerea drepturilor de explorare și exploatare a resurselor minerale, iar canadienii se ocupau de finanțări și operațiuni financiare.
"Dupa constituirea societății, Regia va depune toate eforturile și va coopera cu Gabriel Resources și cu societatea, pentru obținerea drepturilor de explorare și exploatare a resurselor minerale din perimetre în favoarea societatii, potrivit legislației în vigoare, garantând exclusivitatea operării societății în perimetre în virtutea dreptului de administrare pe care îl detine asupra perimetrelor", se arăta în primul act adițional, încheiat la câteva luni după înființarea societății.
În octombrie 1999, Minvest Deva a transferat licența de exploatare către Roşia Montană Gold Corporation.
Chiar dacă nu are activitate consistentă, cifra de afaceri fiind de câteva zeci de mii de lei anual, compania este cotată la Bursa din Toronto. De-a lungul timpului, au fost făcute speculații pe bursă, având la bază doar ideea unei investiții.
Legislația minelor și acordul de mediu - cartofii fierbinți aruncați de la o guvernare la alta
Pentru a fi demarat proiectul trebuia o Lege a Minelor favorabilă. De aici a început întreaga tevatură.
În iunie 1998 a apărut o lege a minelor, însă forma de atunci nu era suficientă pentru a porni o investiție uriașă la Roșia Montana. Așa au apărut presiunile asupra autorităților pentru întocmirea unei legislații care să permită exproprierile la Roșia Montana, dar, în același timp, și tensiunile în societate. Punctul maxim al acestor tensiuni a fost atins în 2013.
În 2004, Gabriel Resources a început procedurile pentru implementarea proiectului minier, unul dintre cele mai importante documente pe care compania trebuie sa îl obțină fiind acordul de mediu.
În 2007, în timpul guvernării Tăriceanu, Gabriel Resources acuza că înregistrează pierderi din cauză că statul român tărăgănează aprobarea demarării investiției, iar proiectul întampină opoziție din partea unui grup de ONG-uri finanțate din afara țării, dar și din partea Guvernului Ungariei. În 2007, procedurile pentru avizarea proiectului minier erau înghețate la Ministerul Mediului, condus atunci de Attila Korodi (UDMR).
În 2009, în guvernarea Boc, ministrul economiei de atunci, Adriean Videanu spunea că dorește ca proiectul minier de la Roșia Montana să devină operațional, însă eliberarea acordului de mediu era în continuare blocată de Ministerul Mediului, aflat tot la UDMR.
În septembrie 2013, Guvernul Romaniei a trimis Parlamentului un proiect de lege controversat, prin care dădea undă verde exproprierilor și exploatarii de la Roșia Montana.
Era proiectul de „LEGE privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană şi stimularea şi facilitarea dezvoltării activităţilor miniere în România Parlamentul României". La guvernare se afla USL, iar premier era Victor Ponta.
Însă, ONG-urile de mediu și societatea civilă au reacționat puternic, fiind organizate proteste uriașe în țară și străinătate (Berlin, Bruxelles, Strasbourg, Stuttgart, Londra, Viena).
În decembrie 2013, sub presiunea publică, proiectul privind Legea minelor a picat în Parlament.
În iulie 2015, a început litigul de la Centrul Internațional pentru Soluționarea Litigiilor privind Investițiile (ICSID), în temeiul tratatelor bilaterate de investiții Canada-România și Marea Britanie-România.
Cum a ajuns zona Roșia Montana în patrimoniul UNESCO
În ianuarie 2017, în timpul guvernării Cioloș, fostul ministru al Culturii Corina Șuteu a depus dosarul pentru înscrierea în patrimoniul UNESCO, însă procedurile nu au fost duse până la capăt.
În 2020, Guvernul Orban a reluat procedura de înscriere în Patrimoniul UNESCO.
În vara anului 2021, Roşia Montană a fost înscrisă în Lista Patrimoniului Mondial al UNESCO, „recunoscându-se, astfel, atât vulnerabilitatea sitului cât și necesitatea luării de măsuri urgente de protecție”. Libertatea a publicat atunci documente din care rezultă că fostul ministru al Finanțelor Alexandru Nazare a avertizat că, dacă Roșia Montană va fi inclusă în patrimoniul UNESCO, România riscă să plătească despăgubiri de miliarde de dolari companiei Gabriel Resources.
Cum arată localitatea Roșia Montana - Fotogalerie
Roșia Montana este o localitate minieră lipsită de strălucire, cu multe case dărăpănate și unele dintre ele părăsite.
4
13
