Parcul IOR sau Titan sau "Alexandru Ioan Cuza" este al doilea ca mărime din București, după Parcul Regele Mihai I (Herăstrău). La inaugurare, în anul 1970, avea 80 de hectare și a fost amenajat pe locul unei foste fabrici de cărămidă, începând cu anul 1965. Parcul IOR (acronim pentru „Intreprinderea de Optică Română") rămâne în memoria multor generații de titani drept locul în care au copilărit, au trăit, și-au crescut copiii sau nepoții.
O pădure urbană care răsare chiar din marginea blocurilor socialiste, un plamân verde unic, cu două lacuri, Titan 1 și Titan 2, și 5 insule - Insula Pensionarilor, a Artelor, a Câinilor, a Pescarilor și Insula Rațelor.
După retrocedarea a 11,2 hectare din parc, a urmat marea defrișare. "Folosim cuvântul comunitate prea ușor, dar cu adevărat toată comunitatea din Titan s-a ridicat în apărarea parcului IOR. Dorința noastră este de a păstra cele aproape 12 hectare de spațiu verde așa cum au fost amenajate încă din anii '60: parc cu alei, locuri de joacă și multă vegetație spontană", spune Cristian Șoimaru, membru al Grupului Civic IOR-Titan, un jurist încăpățânat care crede că oamenii sunt vocea pomilor uciși.
Citește, pe B365.ro, un interviu cu unul dintre inițiatorii mișcării „E viață în IOR!", cea mai amplă și mai îndelungată acțiune de protest a unei comunități din București.
