Posibilitatea colegiilor de a organiza propriile examene de admitere este considerată de șeful CNCD, Asztalos Csaba, „o formă mascată de privatizare a unei unei părți din învățământul public”.

Examen Evaluare NationalaFoto: AGERPRES

În opinia sa, „școala publică, trebuie percepută ca un sistem de RCA pe care statul ți-l asigură, un standard minim la care părintele pune ce poate”.

Declarația lui Asztalos Csaba:

  • Eu percep această măsură ca o formă mascată de privatizare a unei unei părți din învățământul public. Bineînțeles că, dacă 90% din locuri sunt ocupate după un tip de examen și 10% după un alt tip de examen, aici deja avem o inegalitate, deci nu este un lucru corect.
  • Eu înțeleg acest element de susținere a așa-zis claselor de elită, a copiilor de elită, dar nu în dauna celorlalți copii. Pericolul este să avem o polarizare mai mare decât avem acum, adică să avem niște elite, clasa de mijloc a elevilor practic să fie foarte redusă, și acei elevi care care nu au o competitivitate nici măcar a clasei de mijloc să fie mult mai mare.
  • Cred că această măsură va duce la o polarizare în sensul în care avem acele elite, unii dintre ei, da, pot și fără resurse să atingă acele rezultate ca să fie într-un colegiu de elită, pentru că și până acum am avut aceste probleme și am avut plângeri, dar majoritatea acestora ajung acolo datorită și resurselor pe care părinții le au pentru a le asigura meditații și pregătire suplimentară.
  • Școala în acest moment, școala publică, trebuie percepută ca un sistem de RCA pe care statul ți-l asigură, un standard minim la care părintele pune ce poate.
  • Crește piața meditațiilor și vom avea un grup, nu știu, de 100 de colegii sau câte avem în țară care vor fi așa-zise colegii de elită, ceea ce ridică semne de întrebare că, până la urmă, dacă avem o Evaluare națională, de ce nu poate să constituie Evaluarea națională baza selecției în continuare pentru toate școlile.
  • Ce mai ridică probleme, și asta o spun în calitate de părinte, e o o lipsă de evaluare echitabilă și uniformă în la nivel național. Deși sunt criterii de evaluare uniforme în tot sistemul național, ele în practică nu se aplică. Un nouă dintr-un colegiu, nu știu, Sava, nu este identic cu un 9 din nu știu liceul Sportiv Vlaicu sau mai știu eu și aceasta este o problemă.
  • Eu cred că în fiecare an s-ar putea da o evaluare națională sau teză națională pe subiecte unice, pe barem unic, astfel încât școlile să nu vândă iluzii părinților și elevilor că au 10 pe linie și când ajung ajung la evaluarea națională, dau cu capul de pereți și vedem că nu ating media necesară. Sunt state care fac acest lucru. Franța, de exemplu, are teză unică națională, în perioadă de COVID, n-au fost în situația în care să organizez bacalureatul, dar au putut să închidă anul școlar cu bacalaureatul.

Nu am fost consultați în privința noilor legi ale educației

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu a fost consultat în privința noilor legi ale educației, însă CNCD va înainta o serie de propuneri pe această temă.

  • „Noi am dori să se includă un subcapitol cu câteva articole care să aibă reglementări în privința prevenirii și combaterii discriminării în actul educațional, obligații pentru elevi, profesori, cadre didactice, respectiv pentru părinți și instituțiile de învățământ, cu proceduri clare de soluționare a unor plângeri.
  • Și eu personal am solicitat să mai avem și două propuneri în ce privește limba română, la articolul 5 unde se prevede obligativitatea învățării limbii române.
  • Eu consider necesar ca Guvernul României să adopte o strategie națională pentru a susține învățarea limbii române de toți cetățenii României, iar în ce privește învățământul în limba minorităților naționale, din nou, Guvernul României trebuie să adopte politici publice prin care să vină în susținerea însușirii limbii române de către elevii care învață în limba lor maternă, pentru că, cel puțin în ce privește comunitatea maghiară, situația este tragică. Gradul de promovare la evaluarea națională și la bacalaureat este substanțial mai redus decât în cazul claselor cu predare în limba română, adică variază undeva între 60% - 65 %, iar acest lucru generează o serie de discriminări.
  • Este adevărat că este o îndatorire învățarea limbii române de către toți cetățenii României, dar corelativ este și obligația statului să asigure resursele necesare pentru învățarea acestei limbi, iar în cazul minorităților naționale este extrem de important să se creeze acele spații și acele situații în care elevul aparținând unei minorități să poată să intre în dialog și aibă posibilitatea să exerseze limba română în viața reală.
  • Acest lucru, aceste spații și această activitate trebuie să fie susținută de către de către stat prin politici publice, cum ar fi programe de schimb de elevi, programe de de școli de vară de limbă română, programe prin care să se sprijine resursa umană, adică studenți la filologie, la limba română care să facă practică, să se deplaseze, să facă activități în comunități unde sunt mai puțini români sau mai deloc și unde nu are copilul posibilitatea să exerseze limba română. Programul de biblioteci, și acesta trebuie să vizeze cărțile care sunt de interes pentru această generație”.

Proiectul Legii învățământului preuniversitar și proiectul Legii învățământului universitar s-au aflat în dezbatere publică exact în perioada în care majoritatea cadrelor didactice au fost în vacanță, ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, anunțând că vrea ca până la finalul anului aceste două legi să fie adoptate de Parlament și promulgate apoi de președintele Klaus Iohannis.

Cele două proiecte, care includ modificări majore în sistemul de învățământ, inclusiv în privința examenelor naționale, au fost contestate de 100 de intelectuali, printre care Gabriel Liiceanu, Mircea Miclea, Andrei Cornea, Nicolae Manolescu, Radu Vancu, cărora li s-au adăugat apoi academicianul Eugen Simion și alți peste 50 de profesori.

Ei au cerut reanalizarea prevederilor și prelungirea perioadei de dezbatere publică, precum și "implicarea și consultarea reală a intelectualilor României, a corpului profesoral și a părinților, adică a celor direct interesați, în formularea propunerilor".

Semnatarii au cerut și eliminarea mai multor articole, precum cele care stipulează organizarea de admitere separată la colegiile naționale sau trecerea palatelor copiilor, cluburilor copiilor și cluburilor sportive școlare, din subordinea Ministerului Educației în cea a consiliilor locale.

Într-o declarație pentru HotNews, ministrul Educației a avut o replică dură și jignitoare pentru cei 100 de intelectuali, numindu-i "grup de interese".

De asemenea, în 27 august Declic a lansat o petiție pentru demiterea ministrului Cîmpeanu și pentru retragerea proiectelor legilor Educației, petiție care până joi strânsese peste 38.000 de semnături.

Inițiatorii campaniei „Uniți pentru Educație” aduc 10 argumente pentru retragerea proiectelor de lege și „demiterea urgentă” a ministrului Sorin Cîmpeanu, între care:

  • 1. Aceste proiecte de legi sunt lipsite de viziune și de coerență și se propun ca o colecție de măsuri administrative care creează haos și blocaje în sistemul de învățământ.
  • 2. Proiectele de lege au fost elaborate fără consultarea experților în educație din marile universități românești.
  • 3. Consultările în jurul lor au fost realizate premeditat în perioada vacanței și a concediilor legale de odihnă ale profesorilor, cercetătorilor și elevilor, afectând în acest fel drepturile sociale stabilite prin lege ale acestor categorii sociale.
  • 4. Durata consultărilor a fost disprețuitor de scurtă pentru a permite un veritabil dialog social și profesional în jurul unor proiecte care riscă să afecteze viața întregii societăți pe o durată foarte îndelungată.
  • 5. Consultările s-au făcut în medii controlate, politizate, cu parteneri agreați de ministru, din care au fost excluse opiniile critice la adresa proiectelor.

Citește și: