Un dialog cu George Mitea - blogger şi pasionat de vin, despre modul cum percep şi cum aleg consumatorii vinul, în funcţie de concentraţia de alcool marcată pe etichetă. Nu am ocolit nici subiectele legate de consumul de vin în exces, creşterea tăriei alcoolice a vinurilor datorată încălzirii globale şi moda vinurilor tari din „Lumea Nouă”.
Interviul integral:
Fragmente din interviu:
Concentraţia de alcool influenţează gustul vinului?
Pentru majoritatea tipurilor de vin, concentraţia de alcool nu influenţează foarte mult gustul. Dacă alegem un vin la masă, iar ceea ce vom mânca este potrivit acelui vin, nu este extrem de sesizabilă diferenţa între un vin de 12% şi unul de 14%. Diferenţa între vinuri nu e dată neapărat de concentraţia de alcool, cât de combinaţia elementelor gustative şi aromatice. Până la urmă, integrarea nivelului de alcool dovedeşte măiestria enologului şi generează plăcere băutorului.
Ce înseamnă procentul de pe eticheta vinului?
Dacă pe eticheta unui vin scrie, de exemplu, 13% alcool, asta înseamnă că în fiecare 100 ml de vin se găsesc 13 ml de etanol (alcool pur). Tăria alcoolică nu se exprimă în „grade”, aşa cum auzim de multe ori în vorbirea curentă, iar vinul nu are „alcoolemie”.
Putem simţi o diferenţă de 1% alcool în vin?
Unii degustători profesionişti pot să fie suficient de antrenaţi pentru a simţi diferenţa, dar, în rest, foarte puţini consumatori ar putea să sesizeze asemenea nuanţe. Pot exista vinuri cu un conţinut moderat de alcool (11-12%) şi cu toate astea alcoolul să pară foarte evident din punct de vedere olfactiv şi gustativ.
De ce unii consumatori consideră că un vin de 14% este „prea tare”?
De cele mai multe ori, întregul discurs care se învârte în jurul conţinutului de alcool este irelevant pentru alegerea unui tip de vin la masă. Ideea că nivelul de alcool este o indicaţie de calitate (sau de lipsă de calitate) este falsă. Ştim cu toţii că Rieslingurile din Mosel, cu 7-8% alcool, sunt vinuri extrem de dezirabile, care se vând la preţuri extraordinare. Pe de altă parte, există vinuri de 15-16% sau chiar mai mult (de exemplu un Amarone, sau un Cabernet Sauvignon din Napa), la care iscusinţa enologului reuşeşte să ţină în frâu nivelul ridicat de alcool şi să ofere plăcere băutorului.
Despre consumul de alcool în exces
Dacă scopul este să faci excese, să te ameţeşti cât mai repede, la un preţ cât mai mic, atunci nu lumea vinului calitate este locul în care ar trebui să te afli. Nu este responsabilitatea producătorului să facă un vin pe care să-l poţi consuma, în orice cantitate, fără niciun efect (aşa ceva nici nu există!). Să ştii când trebuie să te opreşti, însă, este strict responsabilitatea consumatorului.
De ce nu ne plac rozé-urile „mai tari”?
Dacă privim din perspectiva degustătorului profesionist de vin, nu ar trebui să fie nicio problemă să apreciezi un rozé de 14.5%. Însă, dacă eşti la mare, pe o terasă şi poţi alege doar o singură sticlă de vin din meniu, s-ar putea să te orientezi către un rozé de 12-13%, deoarece, temperatura de servire fiind mai greu de controlat, nivelul de alcool se va simţi tot mai puternic, pe măsură ce vinul se încălzeşte.
În situaţia unui „consum responsabil”, mai contează tăria alcoolică a vinului?
Dacă bem doar 1-2 pahare la o masă şi pornind de la ideea că vinul este bun (echilibrat), tăria alcoolică nu mai are nicio relevanţă. Consumul responsabil de vin nu poate fi delimitat de partea gastronomică a mesei şi, în acest caz, alegerea vinului ar trebui lăsată în sarcina unui somelier, care are şi alte criterii de selecţie (de exemplu o carne roşie mai grasă ar putea avea nevoie de un vin cu un procent mai mare de alcool).
Încălzirea globală a dus la vinuri „mai alcoolice”?
Pare o certitudine faptul că media temperaturilor anuale creşte. Asta se traduce printr-o coacere mai rapidă a strugurilor şi o acumulare mai mare de zaharuri, rezultând vinuri cu un conţinut mai ridicat de alcool.
Vinurile cu tărie alcoolică mare, o modă din „Lumea Nouă”?
În anii 60’-70’, cu greu găseai un vin care să aibă peste 13% alcool. Enologii acelor vremuri aveau drept obiectiv obţinerea unor vinuri cu un nivel cât mai ridicat de alcool, acesta fiind, pe atunci, o dovadă de calitate. Este foarte posibil ca în prezent, când şi tehnologia face acest deziderat foarte uşor de atins, în anumite zone viticole, să revină moda producţiei de vinuri cu o concentraţie mare de alcool.
