Un jurnalist specializat în Orientul Mijlociu și un critic de film fac câteva recomandări de cărți și respectiv filme care i-ar putea ajuta pe cei ce doresc să înțeleagă mai bine conflictul dintre Israel și palestinieni.

Ierusalim, noiembrie 2023Foto: ABACA / Abaca Press / Profimedia

4 cărți despre Israel, Palestina și orașul fascinant Ierusalim

Cătălin Gomboș este un jurnalist cu experiență în Orientul Mijlociu. El a copilărit în Libia, iar în adolescență a stat în Kuwait și Irak. În 2001 și-a început cariera de jurnalist și a fost a fost corespondent de război de mai multe ori, între 2003 și 2008, în Irak și Afganistan, iar pentru intervale mai scurte de timp s-a aflat și în alte țări din regiune, printre care Iordania, Israel, Liban și Siria, precum și în Cisiordania și Gaza (2017).

„La cât s-a scris și se scrie despre Orientul Mijlociu și conflictul israeliano-palestinian, e destul de complicat să începi de undeva. În plus, nu prea ai cum să descurci ițele fără a pune conflictul israeliano-palestinian în context regional, istoric și religios.

Iar asta înseamnă că ai nevoie de o bibliotecă întreagă care, pe deasupra, ar trebui sistematizată – or lecturile mele, cu excepția celor pentru unele studii specifice, au fost haotice, în funcție de ce îmi căzuse în mână sau mă interesa pentru moment. De aceea în loc să fac o listă cu cărți care ar trebui citite pentru a înțelege conflictul, o să menționez câteva care au fost importante pentru mine de-a lungul anilor”, a spus el.

„Zile fierbinți în Orient”

Această carte scrisă la sfârșitul anilor '80 este semnată de un fost corespondent român în regiune, Crăciun Ionescu. Cătălin Gomboș spune că, ani de zile, autorul a rămas un mister, deoarece cărțile apărute în vremea comunismului nu aveau pe copertă și date despre cei care le-au scris.

Odată ce a devenit el însuși jurnalist, a încercat să afle mai multe de Ionescu, dar niciunul dintre colegii mai în vârstă nu știau de el, iar informațiile pe care le-a găsit pe net era foarte puține. Ulterior, a reușit să întâlnească pe cineva care l-a cunoscut pe vremuri și așa a aflat cum Crăciun Ionescu a fost corespondent în Orientul Mijlociu și că era un foarte bun cunoscător al regiunii.

„Zile fierbinți în Orient” descrie toate momentele importante ale regiunii, cu accentul pus pe conflictul arabo-israelian, începând cu perioada interbelică, până pe la începutul anilor '80.

Printre altele abordează fondarea Israelului și războaiele arabo-israeliene, într-un stil accesibil și reușind să păstreze un ton în general neutru și echilibrat.

Am recitit cartea acum câțiva ani și am descoperit că are și o ușoară amprentă ideologică – doar a fost scrisă în România socialistă și în timpul Războiului Rece – care îmi scăpase atunci când am descoperit-o în copilărie. Chiar și așa, încă merită citită: îți fixează cel puțin momentele cheie ca începuturile conflictului dintre palestinieni și evrei în Palestina aflată sub mandat britanic, venirea militarilor de stânga la putere și disputele cu nou apăruții Frați Musulmani, războaiele arabo-israeliene sau lovitura de stat organizată de CIA în Iran (care are, și ea, legături cu evoluțiile ulterioare).”

„Le Gihad dans l’Islam medieval” și „Terror in the mind of God”

Cătălin Gomboș vorbește despre cum așa-numita „cauză palestiniană” nu poate fi privită doar din perspectiva unei lupte naționale a palestinienilor pentru un stat propriu sau al conflictului dintre arabi și evrei.

„Există și o dimensiune religioasă, atât în Palestina/Israel cât și dincolo de acestea. Organizații ca Hamas sunt islamiste și vor nu doar distrugerea Israelului, ci și formarea unui stat islamic, guvernat în funcție de legea islamică, șaria. Adepții lor cred că poartă un război sfânt – jihad.

Grupări islamiste sau jihadiste externe, de la Frații Musulmani la Hezbollah și Al Qaida, au militat pentru distrugerea Israelului și eliberarea Palestinei, văzută ca un teritoriu musulman aflat sub asalt/ocupație. Ideologia jihadului global îi aparține unui palestinian, Abdullah Azzam, mentor al lui Osama bin Laden, și evident influențat de ceea ce se întâmpla în teritorii”, adaugă el.

„O introducere bună în ideologia jihadului (înainte de apariția grupărilor jihadiste contemporane) este „Le Gihad dans l’Islam medieval”, a lui Alfred Morabia. Lângă ea aș pune „Terror in the mind of God”, a lui Mark Jurgensmeyer care îți arată că terorismul religios contemporan nu este un fenomen asociat doar Islamului; la el au recurs și extremiști religioși evrei (ceea ce a pus gaz peste foc în Orientul Mijlociu), creștini, budhiști, hinduși.

Partea cu terorismul musulman și cel evreiesc este cea care interesează cel mai mult în contextul acestei discuții, dar sunt utile și celelalte, măcar pentru a-i ajuta pe unii să treacă peste anumite prejudecăți și stereotipii”, explică el.

„Ierusalim, biografia unui oraș”

Cartea lui Simon Sebag Montefiore este un „must-read”.

„Întotdeauna Ierusalimul mi s-a părut fascinant. Dincolo de orașul propriu-zis, pe care trebuie să îl vezi măcar o dată în viață, e ideea de Ierusalim, care agită de sute și mii de ani adepții celor trei religii avraamice, i-a pus în mișcare pe cruciați și pe Saladin și agită spiritele în Orientul Mijlociu până în ziua de azi.

Statutul Ierusalimului – pe care Israelul l-a proclamat drept capitala sa eternă și indivizibilă, iar palestinienii îl văd drept capitală a viitorului lor stat – este, alături de problema întoarcerii refugiaților și cea a coloniilor evreiești din Cisiordania, un obstacol major în calea unei păci durabile, care să aibă la bază soluția a două state independente.

Ce este, însă, Ierusalimul? Cum de a devenit unul dintre cele mai sfinte orașe ale oamenilor? Care e povestea sa – și care sunt poveștile sale? Montefiore încearcă să răspundă la întrebările astea fără a se vârî în gâlceava contemporană – dar te ajută să afli de ce este așa de important acest oraș. ”

În final, jurnalistul subliniază cum, de cel puțin 75 de ani, Orientul Mijlociu este una din marile povești ale presei internaționale.

„Zilnic, de 75 de ani, ai parte de știri, reportaje, interviuri în presa mainstream, ca să nu mai vorbim de publicații specializate pe această regiune. Ca să începi să înțelegi regiunea trebuie să știi ce se întâmplă acolo, cum de s-a ajuns din punctul X în punctul Y, care sunt actorii, care e backgroundul lor etc.

Degeaba te uiți la știri când e o criză majoră și cauți repede pe Google – sau direct pe Wikipedia – câteva informații de background: vei fi doar un pic mai informat decât cei care confundă Irakul cu Iranul, șiiții cu sunniții sau Hamasul cu Hezbollahul.”

Israel și Palestina - 6 filme

Flavia Dima, critic și curator de cinema, a pus cap la cap o listă de șase filme care, în opinia sa, îi pot ajuta pe cei care vor să înțeleagă mai bine ceea ce se întâmplă între israelieni și palestinieni.

„Este departe de-a fi exhaustivă (nu mă pot considera un expert în niciunul dintre cele două cinemauri naționale) - și, totodată, cred că este important să menționez faptul că ea reflectă un oarecare grad de subiectivitate: sensibilitățile mele, deopotrivă politice și estetice.

„Partea” cu care țin, și cu care voi ține întotdeauna, indiferent de circumstanțe, indiferent de conflict, este cea a civililor, cea a dreptului internațional”, a precizat ea.

Memoria fertilă (Fertile Memory, Michael Khleifi, 1981)

Primul lungmetraj realizat în teritoriile ocupate de pe Malul Vestic - un film răvășitor, liric, care spune istoria a două femei palestiniene, Romia și Sahar, de vârste diferite, venind din clase sociale diferite, cu experiențe diferite ale momentului 1948; unite de destinul istoric, social și politic al pământului pe care trăiesc.

Intervenție Divină + Timpul rămas (Divine Intervention/The Time that Remains, 2002/2009, regizor: Elia Suleiman)

Trișez puțin - aleg aceste două filme de Elia Suleiman, probabil cel mai mare regizor palestinian, fiindcă arată două fețe ale medaliei: pe de o parte, cotidianul absurd al vieții de sub ocupație, în Nazaret (aici intervine mult și umorul lui Suleiman, totodată actor principal, care vine pe filiera deschisă de Buster Keaton sau Jacques Tati), pe de alta, momentul traumatic al ocupației și efectele sale asupra populației civile din Palestina, în particular, a minorității sale creștin-ortodoxe milenare.

O vară neobișnuită (An Unusual Summer, Kamal Aljafari, 2020)

Un documentar experimental care pornește de la un tip de material video care, de cele mai multe ori, trece neobservat: imagini de supraveghere de pe camere private. Aljafari creează un mare film din imaginile realizate de camera instalată de tatăl său pe casa lor din Ramla - care, din punctul său fix, observă ritmul vieții cotidiene: cu toată frumusețea și urâțimea sa, deopotrivă.

Genunchiul lui Ahed (Ahed's Knee, 2021, Nadav Lapid)

Lapid este probabil cel mai mare cineast israelian în viața - iar filmele lui sunt intrinsec legate de noțiunea identității și-a felului în care ne poziționăm în legătură cu această (proprie, colectivă, alteră): aici, într-un film care tremură de nervi, avem acces la perspectiva unui cineast care are o poziție profund critică față de politicile statului în care trăiește, dar și a multitudinii de dileme morale care răsar într-o asemenea conștiința artistică.

Viața, conform Agfa (Life According to Agfa, 1993, Assi Dayan)

Profetic - lansat la mai puțin de doi ani înainte de asasinarea lui Itzhak Rabin - acest portret în miniatură, petrecut pe parcursul unei nopți, a societății israeliene după prima Intifada, arată toate contradicțiile, durerile și sentimentele violente care sălășluiesc pe dedesubturile unei vieți aparent obișnuite; totodată o condamnare dură a tipului particular de masculinitate toxică din IDF (armata israeliană).

(n.r.- Assi Dayan, decedat în 2014, este fiul fostului general și ministru al Apărării din Israel Moshe Dayan)

Primii 45 de ani. Un scurt manual al ocupației militare (The First 54 Years: An Abbreviated Manual for Military Occupation, 2022, Avi Mograbi)

Titlul spune totul: ocupația Palestinei, văzută prin prisma unui regizor israelian profund ireverent.