Cine și de ce mai scrie poezie? Cine mai citește în era Netflix? Cine mai tipărește poezie și ce librărie și-o asumă la vânzare? Poezia care a migrat în online...
Despre toate acestea, pe foarte scurt, cu poeți consacrați sau tineri fără publicistică.
„Pentru mine, poezia e starea de grație a ființei omenești. Faptul că îmi este îngăduit să împărtășesc o mică parte din ea mă face fericit și norocos. M-am nărăvit la poezie încă din adolescență și n-aș putea trăi fără dulce-amara ei complicitate”, argumentează poeții.
Și, pentru că intrăm în epoca inteligenței AI, am vrut să văd și ce crede ChatGPT despre poezie și creație!
Corneliu Rodeanu, 53, tehnician proiectare
Î: Cine mai citește azi poezie?
R: De citit poezie, azi, nu mai citestște decât cei care scriu poezie terapeutic si elevii când au temă, dar mai sunt si cei care au marcată copilăria de anumiți autori greu de egalat, aceștia din urmă, dacă le cade privirea pe un text creat de o excepție a sintagmei: tot românul e poet, găsesc o parte din experianța lor, apreciează la justa valoare textul respectiv.
Deci, singurii cititori de poezie în adevăratul sens al întrebării sunt cei care cunosc poezia ca formă de cunoaștere, ca un mijloc în acest sens. Ei pot exprima singura judecată despre poezia autentică...și desigur timpul, care rămâne singurul critic de valoare
Irina Lazăr, Consilier superior CNA
Î: Cine a fost mai intai, femeia sau poezia?
„Daca zic că a fost mai întâi femeia risc sa par feminista și nu am chef sa fiu băgată în categoria asta. :) Cred că poezia e înainte, înainte de acolo unde se găsesc foarte multe lucruri printre care, la loc de cinste, și femeia.”
Costel Stancu, la 35 de ani de poezie
Î: A fost vreun moment în care a apărut îndoiala, oboseala și să îți spui că renunți, cel puțin pentru un timp?
R: Uite că au și trecut primii treizeci și cinci de ani de când scriu poezie! Unde s-au dus, unde au apus? Doar Dumnezeu știe. Mă întrebi dacă a fost vreun moment în care mi-am zis: am obosit, nu mai merită!
Poate că au existat astfel de cumpene, dar nu le-am băgat în seama. Eu scriu de plăcere, cu bucurie. Bula de simțire în care intru când scriu (și când citesc) poezie nu are nimic de-a face cu concretul, cu linearitatea existenței zilnice. Pur și simplu mă absoarbe și mă duce într-un spațiu și timp care nu au legătură cu oboseală și renunțarea.
Cu îndoiala, da. Acea îndoială ce te face să cauți mereu. Nu te îndoieșți de ceea ce ai trăit în acele clipe, ci îți este teamă că ai exprimat prea sărăcăcios ce ti-a fost dat să întâlnești. Obosesc doar cei fără vocație, cei cazniti. Cei naturali, nu. Ai văzut pește obosit să înoate? Oglindă să ascundă frumusețea unui chip?
Pentru mine, poezia e starea de grație a ființei omenești. Faptul că îmi este îngăduit să împărtășesc o mică parte din ea mă face fericit și norocos. M-am nărăvit la poezie încă din adolescență și n-aș putea trăi fără dulce-amara ei complicitate. Fără binecuvântata ei povară. Dacă aș fi dat afară pe ușa Poeziei, aș intra înapoi pe fereastră. I-aș îmbată paznicii cu licori fermecate și m-aș strecura pe lângă ei și câinii lor.
Violeta Anciu, consilier imobiliar
Î: Ar putea un barbat sa înteleagă mai bine o femeie din poezia voastra?
R: Oricare doi oameni se pot înțelege (unul pe celălalt) mai bine dacă se deschid și dacă manifestă dorință de cunoaștere. Indiferent de sexul autorului sau al receptorului, poezia acționează ca un instrument și/sau canal de comunicare.
Atunci când este prezentă, în esență, ea nu este altceva decât o consecință a înțelegerii și cunoașterii în sens ontologic, deci orice om poate înțelege mai bine oricare alt om prin poezie.
Daniel Hudici, absolvent psihologie
Î: Mai merge să impresionezi fetele cu poezia?
Din ce am observat, da, încă mai sunt impresionate, dar cred că aici contează contextul și profilul omului la care te raportezi. Nu cred că putem vorbi de fete la modul general, dar pot spune că din experiența mea și a altora, genul feminin a părut interesat din mai multe puncte de vedere pornind de la poezie.
Și consider că funcționează pentru că prin poezie poți stabili o conexiune intelectuală, sau emoțională, sau chiar ambele. Plus că, adesea, poezia este ceva personal, oferi o parte din tine altei persoane, chit că este relatarea unei experiențe personale, un manifest politic, sau pur și simplu ceva abstract.
De exemplu, la serile de poezie pe care le organizăm noi, se citesc tot felul de poezii: de la opere consacrate, la creații proprii, fie scrise într-un stil liber, fie într-unul tehnic. Și, din ce am văzut, în momentul în care cineva rezonează cu ceea ce a recitat cineva, se creează o conexiune, cei doi încep să discute (indiferent dacă persoana impresionată e băiat sau fată) și, după aceea, nu știm cât de departe merge conexiunea, dar măcar două persoane necunoscute s-au conectat prin intermediul poeziei.
Altminteri, da, încă mai impresionezi fetele de azi cu poezia, chiar dacă, stereotipic, nu pare că s-ar întâmpla asta (poezia poate părea ceva de modă veche). E vorba de cât de personală devine poezia pentru voi doi, ca un instrument prin care vă puteți cunoaște.
Nicoleta Crăete, profesoară engleză
Î: Despre migrarea poeziei în online
„Să încetăm cu aiureala asta, că poezia trebuie condusă într-un țarc select, înconjurat de sârmă ghimpată din sânge albastru și pieptănată pe aripi cu lira pokemonului ales! Adevărul arde singur și gol printre mințile șubrede, precum și aievea, prin lume, iară minciuna grabnic își face de zdrențe, cu nșpe argați la picioare, opintiți să o spele!
Așa că lasă poetul/profetul să își strige, dacă e de strigat, pe Facebook și TikTok, și cine are de auzit, va vedea. Loc nu există.”
Victor Paraschiv-George Drăghici / 24 de ani / Profesor de Engleza (freelancer)
Î: Ar trebui ca poezia să fie „vândută” altfel publicului, să țină pasul cu social media?
R: Pe scurt, da – sub „forme noi”, adiacente, sau ca parte componentă a unui întreg ce se extinde dincolo de... slove. Desigur, putem discuta pe tema „păi asta nu mai e poezie, e comerț!”, dar cred că există alte găuri negre ale gândirii care merită mai degrabă a fi explorate.
Concret, văd poezia precum celelalte forme de artă, ca fiind supusă circumstanțelor contemporane: în principal, unei piețe în care oferta e la un cu totul alt ordin de magnitudine față de cerere. Totuși, în esență, procedura mi se pare similară cu cea existentă de sute de ani:
- Îți definitivezi o nișă pe baza căreia aduni, de exemplu, fani pe Patreon – ei te plătesc lunar, pe modelul mecenatului;
- Combini textul cu sunetul și arta vizuală în postări („reprezentații”) pe rețelele de socializare și monetizezi popularitatea, la diverse rate de conversie;
- Pui versurile pe muzică sau le integrezi într-un video și, comercializând, intri pe piața universală a “conținutului” (ciudat cuvânt!). În lumea asta, popularitatea nu mi se pare cea mai nepotrivită metrică pe care să ne bazăm judecățile de valoare.
Janeta Iuga, profesor dr. Limba și literatura română
Î: Poezia feminină pentru bărbați?
Totul – de la pământ la cer, asta simte Femeia! Cu timpul, cu vârsta, profunzimea acestei ,,dureri” crește, iar odată cu ea și frumusețea modului de a gândi viața. E greu chiar și pentru o femeie să definească în cuvinte ceea ce simte, ceea ce o mistuie, ceea ce o tulbură sau o înalță.
Gândiți-vă la Dumnezeu; e oare posibil să-l cunoaștem fără să coborâm sau să urcăm toate treptele ce ne-au fost date? Și nici măcar atunci nu cred că am putea mărturisi că îl știm în totalitate. Astfel se întâmplă și cu Femeia.
Ce gândește o femeie?
Femeia gândește că-i poate vindeca pe toți, ca un șaman, mai puțin pe ea însăși. Vindecarea ei e mai dificilă, înseamnă transformări, morți și renașteri succesive până să ajungă la esență și apoi să o conștientizeze.
Schimbă poezia Janetei Iuga dilema bărbaților sau o amplifică?
Acesta este un mister și pentru mine. Rămâne ca bărbații să mă citească cu filtrul propriilor experiențe și apoi să mărturisească pe care dintre femeile din mine au cunoscut-o mai bine prin prisma lecturii. În funcție de femeia pe care o descoperă și dilema se adâncește mai mult sau dispare.
Oprisor Alexandru/ 23 de ani / Student si librar la Carturesti
Î: Cum să mai citești când ești asaltat de atâtea alte oportunități și mijloace de petrecere a timpului liber?
R: Păi nu cred că trebuie neapărat să citească nimeni poezie. Dar, dacă o faci, probabil asta se întâmplă deoarece cauți o anumită stare pe care nu o poți lua din altă parte, în acel moment, cel puțin. Și probabil contează și că pari mai boem și mai cool, dar asta depinde și de cercurile prin care te învârți.
De exemplu, organizez constant cu încă doi prieteni niște seri de poezie. Pentru oamenii care vin pe la serile astea, cu siguranță pari mai cool dacă știi să scrii, să citești, să reciți și să asculți poezie. Dar n-aș băga mâna în foc că asta se întâmplă în toate grupurile și nici că ăsta e principalul motiv pentru care citesc tinerii.
În orice caz, nu cred că poezia și canalele de streaming se exclud reciproc sau, mai bine zis, nu cred că poezia se află în relație de excludere mutuală cu nimic. Îți garantez că dacă ai timp să vezi un episod dintr-un serial mișto, ai timp să citești și câteva rânduri dintr-un volum de poezie sau de pe net, dar trebuie să ai și chef.
Despre cum apare cheful ăsta, nu știu să spun foarte multe, pur și simplu uneori poezia pare singura chestie îndeajuns de suculentă încât să fie și satisfăcătoare. Dar ține mult de moment, ți-am zis.
Marian B, un poet oltean printre moldoveni
Î: Ce au oamenii ăștia de sunt nebuni după poezie?
R: Este o chestiune de... fire! Sunt un clocot continuu! Poezia lor și când tulbură dă o liniștire aparte. Lacrima taie, dar șuierul ei e un cânt! Doar în trilul păsărilor de pădure mai simți asta!
ChatGPT, cea mai nouă jucărie a publicului și spaima multora
Î: Chat GPT, se mai citește poezie în România?
R: Da, oamenii din România încă mai citesc poezie, iar aceasta continuă să fie o parte importantă a patrimoniului cultural al țării. România are o istorie bogată de poezie, care datează din antichitate, cu dacii, și continuă în Evul Mediu și în epoca modernă cu scriitori precum Mihai Eminescu, Ion Creangă și Nichita Stănescu.
În România, poezia este citită și apreciată pe scară largă, la toate vârstele și în toate clasele sociale.
Există numeroase festivaluri și evenimente literare organizate în întreaga țară care celebrează poezia, iar poeții sunt încă considerați figuri importante în cultura română. În plus, există numeroase reviste și publicații literare care se concentrează pe poezie, cum ar fi "Vatra", "Luceafărul" și "Poezia".
Aceste reviste prezintă atât poeți consacrați, cât și poeți emergenți și oferă o platformă pentru noile voci din poezia românească. În general, poezia rămâne o parte vitală și semnificativă a peisajului cultural din România și continuă să fie apreciată și celebrată de mulți oameni din țară.
Iată și o poezie scurtă despre tristețe de la ChatGTP
Tristețea bate ca o ploaie rece,
În inima mea încet s-a strecurat.
Mă doare totul, nimic nu mă trece,
Într-o mare de lacrimi m-am afundat.
E greu să simți că ești atât de mic,
În fața vieții și-a durerei fără rost.
Un munte de greutate pe suflet s-a ridicat,
Așa că simt că nu mai pot să respir cu tot.
Dar tristețea asta o să treacă și ea,
Va pleca ușor și va lăsa în urmă.
Lumină, speranță, putere și voință,
O nouă zi se va naște, să ne aducă fericirea.
P.S. Poeții răsuflă ușurați.. încă :)
5
3
