Argument: Atât Numele Divine cât și semnificațiile ființei pot fi imaginate întocmai unei materii ori ”magme” generatoare de texte filosofice și tratate mistice, proprii culturii europene, atât în perioada târziu antică (i.e. Corpus Dionysianum), cât și în perioada medievală (i.e. Sefer Yetzirah; Ramón Llull, Ars Magna; Johannes Scotus Eriugena, Expositiones in Ierarchiam Coelestem etc.). Textele filosofice sau comentariile la tratatele mistice iudaice tind, prin rolul mesianic pe care îl asumă Abraham Abulafia, către sinteza unor tradiții culturale complet diferite una de celalată: filosofia lui Maimonide și hasidism. Misiunea lui Abulafia a fost aceea de a implica conștiința persoanei în experiențe sau tehnici de “asimilare” sau de ”absorbție” ale perfecțiunii. Recitarea Numelor Divine reprezintă o astfel de tehnică. Ne interesează acest fapt pentru că literele nu numai că pot compune un text filosofic, ci ne pot re-compune interior. Ele deschid calea spre o experiență extatică, spre o dimensiune complet necunoscută a conștiinței minții medievale. Aceasta reprezintă miza principală sau rațiunea popasului nostru în biografia itinerantului Abulafia.
Dialogul cu Moshe Idel nu vizează o discuție despre unio mystica, așa cum ar induce titlul sau cum s-ar putea înțelege în termenii comparați ai studiului religiilor monoteiste. Împreună cu un erudit al secolului al XXI-lea, cunoscător al întregii tradiții textuale medievale kabbalistice ne vom putea imagina ce și-ar fi spus Ramón Llull și Abraham Abulafia într-o conversație despre unitatea sufletului cu divinitatea, pe una din straduțele însorite ale Parmei de Mallorca, în cea de a doua parte a secolului al XIII-lea. De asemenea, ne-am putea imagina un dialog la fel de verosimil, asupra aceleiași chestiuni, în curtea Villei Medici din Careggi, în proximitatea Florenței lui Lorenzo il Magnifico, între Pico della Miradola sau Marsilio Ficino cu membrii Academiei platoniciene. Istoria hasidismului est-european ”încapsulează” tradiția unei practici kabbalistice ce reunește magia cu mistica. Datorită familiarității cu tehnicile extatice, sintetizate și promovate de către Abraham Abulafia, rugăciunile hasidice pot leaga modernitatea de perioada medievală (Moshe Idel 1995).
Invocarea Numelui Divin prin pronunțarea literelor sau a sunetelor – conform unei combinații precise, generic numită ars combinatoria – introduce în discuția noastră textul kabbalistic Sefer Yetzirah (Cartea Formării sau Cartea Genezei/a Creației), cartea lui Avraam transmisă fiilor săi. Potrivit acestui mic text sapiențial, combinațiile binare ale primei litere a alfabetului ebraic א (aleph) cu restul de 22 de litere ale aceluiași alfabet mijlocesc omului cunoașterea lumii divine: Dumnezeu a plăsmuit lumea apelând la combinația literelor (U. Eco 1991). Deodată, întocmai unui text pitagoreic de dimensiuni liliputane, Sefer Yetzirah ne transmite transversal și ezoteric: orice formă a cunoașterii poate deveni accesibilă celor inițiați în arta combinatorie a literelor alfabetului ebraic. Este vorba despre un conținut extrem de puternic si de persistent care va fecunda texte precum: Ars Magna (1305) – Ramón Llull; De lampade combinatoria Lulliana (1587) – Giordano Bruno; Dissertatio de arte combinatoria (1666) – Gottfried Wilhelm Leibniz; La biblioteca de Babel (1941), El aleph (1949) – Jorge Luis Borges. Moshe Idel ne spune că Sefer Yetzirah, întocmai textelor lui Platon, pare a fi punctul de referință a unei întreagi tradiții culturale europeane (M. Idel, 2011). Ultimele reflecții legate de modalități ale cunoașterii, prin grila computațional-matematică, ni le oferă Ioan Petru Culianu în volumele sale din anii ’80, cu puțin timp înainte de a fi ucis la Chicago, în 21 mai 1991. Culianu l-a cunoscut pe Moshe Idel în Statele Unite, circumstanțe deja cunoscute publicului românesc (I. P. Culianu 1999, M. Idel 2003; S. Antohi 2006). Mai mult decât atât, au devenit prieteni foarte apropiați, poate și pentru că acest scenariu combinatoriu din interiorul micuțului text kabbalist Sefer Yetzirah și din multitudinea de texte de tip prisca theologica a fuzionat și funcționat aproape matematic în mințile celor doi savanți de origine română.
Idei principale:
- Moshe Idel: Abraham Abulafia (1240-1291 C. E.) este un kabbalist original. Ce aduce nou sistemul lui ? O sinteza care pune accentul pe limbă și manipularea elementelor ei și pe dezvoltarea intelectului.
- Moshe Idel: kabbaliștii inițiază tehnici pentru a provoca o experiență profetică, iar o parte din tehnicile întrebuințate sunt de natură muzicală, vocală sau instrumentală.
- Mistica evreiască, deși concomitentă cu fenomene similare în lumea creștină, adoptează și adaptează influențe într-un proces de osmoză.
- Moshe Idel: Abulafia nu este practicat în Europa deși există un interes pentru mistica lui. Interesul începe în perioada Renașterii.
- Moses Gaster (1856-1939): autorul celei de-a doua colecții de texte tipărite și manuscrise ale limbii române vechi – Chrestomatie română, va fi expulzat din România în anul 1885.
- Moshe Idel, despre Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu: ”Ce am învațat și adoptat de la ei a fost importanța tehnicilor mistice – decisive pentru înțelegerea contribuției lui Eliade, respectiv problema ascensiunii la cer și a magiei la Culianu.”
Citeste tot articolul si comenteaza pe Medievalia.ro
