Un oficial şi-a vopsit faţa în negru. Altul nu a putut răspunde la întrebări de bază despre portofoliul său. Un al treilea a fost acuzat de folosirea greşită a fondurilor publice în timpul deţinerii funcţiei şi este încă în cercetare. Politici dezonoraţi? Nu chiar. Este posibil ca toţi trei să fie responsabili de domenii majore de politici din Europa, pentru următoarea jumătate de deceniu, putând conduce mii de funcţionari publici, pentru cea mai bogată şi mai mare piaţă unică din lume, potrivit New York Times, citat de Rador.
La Bruxelles, o schimbare birocratică a gărzii este în curs, deoarece noua echipă de conducere a Uniunii Europene, cunoscută sub numele de Comisia Europeană, este în curs de finalizare. Dacă unii comisari sunt persoane cu înaltă calificare exercitând o putere imensă, nu toţi candidaţii sunt aleşi dintre cei mai buni şi mai strălucitori dintr-un bazin de o jumătate de miliard de oameni.
Unii sunt paria politici ai partidelor de guvernare din diferitele state membre ale Uniunii Europene. Calificarea principală pentru alţii este apropierea de liderii sau politicienii naţionali puternici. Iar alţii sunt recompensaţi pentru serviciile anterioare cu un loc de muncă care aduce venituri de 25.000 de dolari pe lună şi beneficii pe viaţă.
"Uneori este o modalitate de a răsplăti un aliat", a declarat Agata Gostynska-Jakubowska, cercetător senior la Centrul pentru Reforma Europeană de la Londra.
"Sau ar putea fi o modalitate de a trimite un concurent departe pentru cel puţin cinci ani. Statele mai mici trimit din ce în ce mai mult nume cu adevărat grele, cum ar fi foşti premieri".
Uniunea Europeană, un grup economic şi politic format din 28 de state, este cel mai mare experiment din lume în federalismul democratic. De asemenea, este acuzată în mod regulat că este condusă de birocraţi fără anonimi, care prea des nu răspund în faţa cetăţenilor obişnuiţi - o critică ce poate ustura atunci când cei mai puternici oficiali ai blocului vin nealeşi şi, în unele cazuri, pătaţi de un trecut discutabil.
De data aceasta, însă, cea mai democratică parte a sistemului de la Bruxelles ripostează. Parlamentul European, singura instituţie de la nivelul întregii Uniuni, direct aleasă de populaţie, supune comisarii candidaţi la un proces de verificare neobişnuit de dur şi, în schimb, încearcă să-şi înlăture reputaţia de cea mai slabă ramură din sistemul european. "Este momentul în care forul care reprezintă cetăţenii trebuie să tragă la răspundere executivul", a spus Rosa Balfour, cercetător principal la Fondul German Marshall din Bruxelles. (Criticii subliniază, de asemenea, că Parlamentul în sine nu este lipsit de defecte. Mulţi dintre membrii săi sunt, de asemenea, acuzaţi de corupţie.)
Noii comisari vor prelua puterea la 1 noiembrie, sub un nou preşedinte, Ursula von der Leyen, din Germania. Dar procesul de completare a echipei sale începe în afara Bruxelles-ului, în diferitele capitale naţionale. Fiecare guvern naţional alege un candidat pentru a deveni comisar.
În timp ce von der Leyen a intervievat toţi candidaţii, este neobişnuit ca un nou preşedinte să respingă pe cineva. Influenţa ei vine în a decide, după o negociere elaborată, asupra atribuirii portofoliilor. Apoi, candidaţii trebuie să răspundă la întrebările aleşilor din Parlament, care au dreptul să-i respingă, dar îşi folosesc acest drept rar. Un candidat a fost respins în 2014, iar doi s-au retras în 2009, pentru a evita respingerea.
Dar recolta din acest an este în mod unic controversată. Unii au scăpat la mustaţă de acuzaţii pentru corupţie sau fraudă. Pentru doi candidaţi investigaţiile de conduită ilegală efectuate la adresa lor au fost închise cu doar câteva zile înaintea audierilor parlamentare. Trei au primit decizia de a se confrunta cu o a doua audiere parlamentară, după o primă performanţă proastă.
Săptămâna trecută, comisia juridică a Parlamentului a luat respins prima dată doi candidaţi - pe cei din Ungaria şi România - pe fondul preocupărilor cu privire la finanţele personale, inclusiv împrumuturi mari nedeclarate şi legături suspecte cu Rusia. Ambii au negat orice faptă greşită şi au condamnat decizia Parlamentului.
Alţi doi candidaţi s-au poticnit la competenţele de bază.
Janus Wojciechowski, un candidat polonez desemnat pentru a deveni următorul comisar pentru agricultură, a făcut eforturi la audierea sa de miercuri să răspundă la întrebări de bază despre politica agricolă a Uniunii Europene. I s-a spus să plece şi să se întoarcă după ce îşi face temele pentru a răspunde mai bine la întrebările Parlamentului. Unii candidaţi bine cunoscuţi, care ţintesc sus, sunt şi ei sub presiune.
Candida vedetă a Franţei, Sylvie Goulard, membră de lungă durată a Parlamentului European, este alegerea preşedintelui Emmanuel Macron pentru a conduce politica industrială a Europei. Însă finanţele ei sunt acum sub scrutin la audieri. În urmă cu numai doi ani, ea şi-a dat demisia din funcţia de ministru al Apărării al Franţei, după ce a fost acuzată că a oferit un loc de muncă fictiv unui asistent de la biroul ei.
O anchetă din Franţa şi de la Bruxelles cu privire la incident nu a contribuit însă decât la ambiguitatea situaţiei sale. Nu a fost acuzată, dar nici nu a fost exonerată, deşi de atunci a rambursat cei 45.000 de euro, sau 50.000 de dolari, costul pentru postul asistentului. "Sincer, nu pot înţelege de ce nu poţi fi ministru în ţara ta, dar ai putea fi în funcţia de comisar", a declarat Evelyne Gebhardt, parlamentar german pentru partidul socialist, la audierea de confirmare a dnei Goulard, miercuri.
În cadrul acestor audieri, alţi parlamentari au pus sub semnul întrebării activitatea lucrativă de consultanţă pe care a făcut-o pentru Institutul Berggruen din Los Angeles, o organizaţie de cercetare fondată de miliardarul investitor Nicolas Berggruen, chiar când a activat în Parlament, din 2013 până în 2016. La un moment dat, în baza unui potop de întrebări, dna Goulard a izbucnit: "Sunt curată!" Ca şi cu Wojciechowski, Goulard a fost trimisă să îşi facă temele.
Dacă va fi aprobată, ea ar putea controla portofoliul de politici industriale, apărare şi sectorul digital, iar parlamentarii au cerut răspunsuri scrise cu privire la propunerile ei legislative. Abia atunci vor decide cu privire la numirea ei. Candidatul belgian, Didier Reynders, un greu al politicii din ţara sa natală, este nominalizat comisar pentru justiţie. În ultimele săptămâni, el s-a confruntat cu întrebări despre portretizarea sa rasistă a negrilor.
Ministru în guvernul belgian de mai bine de 20 de ani, Reynders şi-a vopsit faţa în negru în 2015, îmbrăcându-se ca un aşa-numit "rege negru", pentru a strânge bani pe străzile Bruxelles-ului, ca parte a unei acţiuni caritabile anuale organizate în rândul elitei din Belgia, chiar şi a regalităţii. Practica datează din secolul al XIX-lea, când Belgia a guvernat şi a exploatat brutal teritoriul şi populaţia din ceea ce este astăzi Republica Democrată Congo, ucigând milioane de persoane.
Când membrii diasporei congoleze au catalogat parada ca fiind profund ofensivă, Reynders s-a apărat postând pe Tweeter o poză cu el cu faţa vopsită în negru şi a scris pe blogul său că "am participat cu bucurie şi umor". Nu şi-a cerut niciodată scuze. Reynders a fost, de asemenea, obiectul unei investigaţii preliminare efectuate de către parchetul de la Bruxelles cu privire la acuzaţiile de corupţie făcute la începutul acestui an de către un denunţător al comunităţii de informaţii, care a pus sub semnul întrebării legăturile sale cu Rusia.
De asemenea, s-a confruntat cu acuzaţii că ar fi beneficiat în mod necorespunzător de tranzacţii cu Kazahstanul; că a profitat de construcţia ambasadei Belgiei la Kinshasa; şi că a eliberat în mod inadecvat 2 miliarde de dolari din fondurile îngheţate din Belgia ale colonelului Muammar el-Qaddafi. Ancheta preliminară a fost închisă vineri târziu, înainte de audierea lui Reynders, şi nu au fost aduse acuzaţii împotriva sa.
"Am aflat că acuzaţii grave au fost făcute împotriva mea de către o persoană care încerca în mod intenţionat să-mi strice reputaţia", a spus Reynders în cadrul audierii sale. El a adăugat: "Neg toate acuzaţiile".
Nu orice candidat vine cu atâtea bagaje, iar sistemul produce adesea oameni care continuă să devină jucători majori pe scena globală. Kristalina Georgieva din Bulgaria, care a ocupat funcţia de comisar pentru cooperarea internaţională şi ajutor umanitar, a mers mai departe devenind directorul executiv al Băncii Mondiale.
Apoi, săptămâna trecută, a devenit liderul Fondului Monetar Internaţional, creditorul mondial de ultimă instanţă, venind dintr-o ţară pe care fondul a salvat-o.
Iar Margrethe Vestager a fost promovată la Bruxelles, în 2014, din Danemarca sa natală, când astrele i-au surâs rapid într-un guvern de coaliţie de acolo, în parte deoarece, susţin voci din interior, ea ameninţa să eclipseze mai mulţi politicieni cu state vechi.
În ultimii cinci ani, ea a devenit un nume de referinţă în Europa, drept cea mai puternică autoritate de reglementare tehnologică din lume, amendând cu miliarde de dolari mari firme americane de tehnologie precum Google. Va avea un portofoliu şi mai mare în acest nou mandat. Dna Vestager va fi, de asemenea, potrivit zvonurilor, unul dintre modelele pentru personajul premierului danez înfăţişat în serialul politic danez apreciat la nivel mondial, "Borgen".
Episodul în care premierul decide asupra comisarului european al Danemarcei este intitulat "La Bruxelles, nimeni nu te poate auzi ţipând".
Matina Stevis-Gridneff, Milan Schreuer-New York Times (traducere Rador)
