In 1979, la un an dupa ce a fost ales Papa, Ioan Paul al II-lea s-a reintors in tara natala si a aprins scanteia unei revolutii.
Oriunde se arata in Polonia, milioane de oameni se adunau sa il asculte, iar astfel de manifestatii ad-hoc nu mai fusesera vazute in nici o alta tara comunista.
De regula, populatia avea voie sa se reuneasca doar organizat, in cadrul manifestatiilor initiate de guvernul comunist, pentru omagierea sistemului, si nicidecum spontan.
Papa Ioan Paul al II-lea nu a criticat niciodata autoritatile. El le-a oferit polonezilor imaginea superioritatii morale si a sperantei.
"A fost un graunte care mai apoi a incoltit", isi aminteste Krzystof Gurba, lector la o universitate poloneza.
"Sunt sigur ca el a fost punctul de plecare pentru revolta Solidaritatii din anul care a urmat".
Solidaritatea a fost primul sindicat liber din cadrul blocului comunist, infiintata in 1980 in timpul grevelor conduse de Lech Walesa la santierul de constructii navale Lenin din Gdansk.
Valori morale
Indemn la solidaritate
Inspirati de un Papa care avea acelasi sange cu ei, reformistii au umilit guvernul comunist. Lech Walesa a semnat documentul de recunoastere oficiala a Solidaritatii cu un pix suvenir al vizitei Suveranului Pontif.
Lech Walesa isi aminteste de felul in care Papa a readus in Polonia valorile morale.
"Acestea au invins de fapt sistemul comunist" spune fostul presedinte al Poloniei.
"Comunistilor le era la fel de teama de aceste valori, precum ii este dracului frica de apa sfintita; deci, din acest punct de vedere, Papa este autorul victoriei asupra comunismului."
Intelegerea cu comunistii a fost, insa, foarte fragila, iar nu dupa mult timp Solidaritatea a fost scoasa din nou in afara legii.
Cu toate acestea, pana si Generalul Wojciech Jaruzelski, cel care a impus legea martiala in Decembrie 1981 pentru a innabusi miscarea reformista, a inteles ca influenta Papei a aprins o flacara care nu mai putea fi stinsa.
In arena politica
"Conditiile precare economice si sociale au constituit motivul protestului", a declarat ulterior Lech Walesa.
"Dar Papa si invataturile sale au fost declansatorul care a eliberat spiritul societatii si i-a conferit puterea. "
In 1987, in cadrul celei de-a treia vizite in Polonia, Papa s-a rugat in fata monumentului de la Gdansk inchinat muncitorilor ucisi de regimul communist.
Acest gest a fost interpretat ca un pas constient al Papei de trecere de la discursul religios la implicarea in arena politica.
Celebrand o slujba in fata a aproximativ 750.000 de credinciosi polonezi, multi dintre ei agitand pancarte ale Solidaritatii, Papa Ioan Paul al II-lea le-a laudat perseverenta in lupta pentru libertate.
"Nu exista lupta mai eficienta decat solidaritatea", a declarat Papa in fata unei multimi care il aclama, constienta ca Suveranul Pontif vorbea despre Solidaritatea cu majuscula.
Atmosfera era deja revolutionara, nu doar in Polonia, ci peste tot in Europa de Est.
Reactie in lant
Sentimentul de libertate inspirat de Suveranul Pontif si raspandit pe tot cuprinsul blocului comunist a venit in completarea atitudinii mult mai laxe a noului lider sovietic, Mihail Gorbaciov, ambele indicand iminenta momentului mult asteptat al eliberarii.
La sfarsitul lui 1989, ‘anul revolutiilor’ in Europa de Est, Mihail Gorbaciov a mers la Vatican pentru a-l intalni pe Papa Ioan Paul al II-lea – o intalnire istorica intre cel care a impins Europa de Est spre libertate si cel care le-a permis tarilor est-europene sa se elibereze de sub jugul comunist.
Alegerile libere din Polonia din iunie 1989, castigate cu o majoritate covarsitoare de catre Solidaritatea, au declansat o reactie in lant care a dus la inlaturarea guvernelor comuniste pe tot cuprinsul blocului sovietic, culminand cu caderea Zidului Berlinului in Octombrie 1989.
Nu exista nici o indoiala ca evenimentele anului 1989 ar fi avut loc oricum, dar fara influenta Papei de origine poloneza infaptuirea lor ar fi putut sa dureze mult mai mult timp.
