Cu o luna inainte de a-si incheia mandatele, d-nii Prodi si Verheugen au facut romanilor un cadou destul de neasteptat. Degeaba se supara d-l Nastase cand i se spune asta, Raportul Comisiei Europene a fost cat se poate de generos comparat cu „progresele facute de Romania in procesul de aderare“.

Cine citeste atent documentul european va vedea, ca sa dau un prim exemplu, ca paragraful care confera Romaniei statutul de economie de piata functionala este el insusi „circumstantiat“ masiv dupa aceea.

Marile restante in privatizare, „arieratele“ in continuare uriase (tolerate de Guvern aproape exclusiv din interese politice proprii si viciind grav mediul concurential), instabilitatea legislativa cronica, coruptia si birocratia, contracte publice de ordinul miliardelor de euro atribuite in orice alt mod numai prin licitatii nu, toate acestea sunt realitati prea elementare ca sa nu

fie vazute de oricine.

„Criteriile politice“ ridica si ele probleme, destule consemnate in Raport. Dintre cele neconsemnate as aminti numai cateva. In chestiunea libertatii presei, concluzia cea mai acoperitoare ar fi fost ca PSD si Guvernul exercita un control practic total asupra posturilor publice si private de televiziune.

O asemenea concluzie n-ar fi trebuit sa lipseasca, in chiar aceasta formulare, nu numai pentru ca este perfect adevarata dar, mai ales, pentru ca consecintele acestei stari de lucruri sunt de o gravitate exceptionala pentru democratia din Romania. Independenta mai mult decat precara a justitiei, in special din cauza coruptiei si a ingerintelor politice, a fost si ea tratata cu bunavointa.

De notat mi se pare ca ar fi fost si violentele si relele tratamente pe care politistii si personalul din penitenciare le practica inca, si care raman aproape mereu nesanctionate.

O omisiune a Raportului, de sens contrar de data aceasta, este ca nu retine adoptarea a doua legi importante (si indelung asteptate) in organizarea sistemului penitenciar - Legea executarii pedepselor, respectiv Statutul functionarilor publici din sistem, Statut care prevede, in sfarsit, demilitarizarea acestui personal.

In vara acestui an, atunci cand a fost adoptata o noua Lege privind regimul armelor si munitiilor, Guvernul a ales sa ignore in continuare standardele internationale in materia folosirii armelor de foc de catre politisti (in toti anii de dupa 1990, situatia aceasta a condus la un numar extrem de mare de cazuri in care politistii au ucis sau ranit grav persoane fie complet nevinovate fie

savarsind fapte minore).

Raportul nu a retinut nimic nici in privinta aceasta. La fel, s-a trecut cu usurinta peste problema serioasa pe care Romania o are cu restituirea imobilelor confiscate de regimul comunist: dupa 1989 au fost restituite 15.000 de imobile, adica numai 7% din cele 210.000 de astfel de proprietati revendicate.

In sfarsit, ca sa nu mai continuu, ar fi fost necesar sa se observe ca Guvernul nu a rezolvat nici acum problema incompatibilitatii dintre calitatea de parlamentar si cea de avocat, situatie care genereaza coruptie si impieteaza asupra independentei si impartialitatii judecatorilor.

In contrast cu tonul optimist al Comisiei Europene a fost cel al liberalilor din Parlamentul European.

„Romania este un mar stricat“, au spus ei, care, daca va fi integrata cu problemele pe care le are astazi, risca sa aduca cu ea mari dificultati in interiorul UE: Romania sufera din cauza coruptiei endemice, nu are o justitie independenta, presa nu este libera, abuzurile politistilor nu sunt sanctionate.

Ei au anticipat ca aceste probleme nu vor fi rezolvate „in mai putin de trei ani“ si au cerut ca „valorile sa fie mentinute“ iar „problemele sa nu fie ascuse sub covor“.

Liberalii europeni au desigur dreptate. Ceea ce nu inseamna si ca optiunea lor ar putea sa fie, in acest moment, decisiva; ca pondere ei sunt abia a treia forta in Parlamentul European. In acelasi timp, insa, oamenii politici de la Bucuresti vor comite o eroare fundamentala daca vor conta pe faptul ca situatia actuala, foarte favorabila Romaniei, este definitiva.

Investitiile pe care UE le-a facut in modernizarea si integrarea Romaniei sunt deja prea mari pentru ca drumul sa mai fie reversibil. Prin urmare, decizia e deja luata iar politicienii nostri stiu bine asta, inclusiv ca in urma cu patru ani Romaniei i-au fost repartizate, la Nisa, pana si fotoliile in Parlamentul European si voturile in Comisie.

Si totusi, singurul mod responsabil in care am putea trata lucrurile, mai ales in acest moment, este acesta: sa nu contam nici o clipa ca totul este definitiv si sa urmam cat putem mai serios valorile europene.