Un marinar cu sange rece care joaca poker la cacealma cu tara - asta am gandit despre Traian Basescu in anumite momente ale campaniei electorale. Am reactionat prompt si apasat la toate derapajele lui irationale, la iesirile necontrolate pe care apoi le dregea sau nu, spunand spasit: "A fost o eroare".

L-am considerat inconstient, iresponsabil, un pistolar al hazardului politic -, dar nu l-am crezut nici un moment corupt. Aveam ceva informatii despre niscai afaceri dubioase ale domniei sale, dar ele paleau in fata gigantismului coruptiei pesediste si a hotararii cu care Basescu anunta ca va lupta cu ea pe viata si pe moarte.

Mi-e greu sa uit calmul agresiv cu care a spus la televizor "o sa-l lipesc pe Nastase de toti peretii daca vrea sa ne batem in dosare". Am viu in minte umorul ucigator cu care a numit Rafo - Jafo. Iar ca sa fii in stare sa le dai pesedistilor intalnire "la tepe, in Piata Victoriei" trebuie sa ai, credeam, cugetul curat ca argintul strecurat.

Am citit de cateva ori tot ce s-a scris in legatura cu manevrele imobiliare ale lui Basescu, nevenindu-mi sa cred. Punand lucrurile cap la cap si corelandu-le logic, pentru mine rezulta cu claritate cel putin trei lucruri:

1. Traian Basescu a cumparat locuinta nationalizata din str. Mihaileanu nr. 2 pe 4 februarie 2003. Termenul-limita legal pentru depunerea cererilor de retrocedare a imobilelor nationalizate catre cei pagubiti era 31 martie 2003.

Prin urmare, Basescu a cumparat casa din Mihaileanu 2 cand in toata Capitala nu se putea vinde nici o locuinta nationalizata: 4 februarie inseamna aproape 2 luni inainte de 31 martie, data dupa care se puteau declansa cumpararile. Achizitia ilegala a casei a fost realizata de Basescu cu ajutorul Administratiei Fondului Imobiliar de la Primaria Capitalei, unde sef era dl. Basescu.

2. Primarul general Basescu nu a locuit cu contract de inchiriere in casa din Mihaileanu 2 decat 3 luni. Potrivit Legii 112, ar fi trebuit sa locuiasca cel putin un an pentru a avea dreptul s-o cumpere. Si totusi, dupa numai 3 luni, a cumparat-o.

3. Pe 12 noiembrie 2002, actualul presedinte si-a donat casa proprietate personala, in valoare de cateva sute de mii de euro, din zona Otopeni-Baneasa, fiicei sale. Deci, aceasta casa a fost initial in proprietatea lui, dupa care a dat-o.

Acest lucru interzice categoric cumpararea locuintei de la stat din Mihaileanu 2 cateva luni mai tarziu - normal: ai avut casa si ai instrainat-o, statul nu-ti vinde alta.

Numai un inapoiat mintal, un fan pana la halucinatie al lui Basescu sau un smenar imobiliar poate sa nu ia in seama aceste ilegalitati flagrante. Traian Basescu a incalcat legea repetat si cu buna stiinta - ar fi culmea sa presupunem ca insusi primarul Capitalei nu stia exact ce face.

Si, hai sa zicem ca a facut-o presat de imprejurari, la un moment dat -, dar de-atunci au trecut doi ani si dl. Basescu nici gand sa-si scoata mortul din casa, ba a intrat cu el in campania electorala. Unii comentatori din presa centrala au afirmat ca, daca se facea public acest dosar in campanie, Basescu nu mai ajungea presedinte. Nu cred ca asa trebuie pusa problema.

Poate ca ajungea si cu aceasta buba urata pe chelie - casele, averea, vanatoarea, aroganta lui Nastase calcau publicul pe nervi suficient de tare. Dar ar fi fost o diferenta esentiala: nici un om de bun simt si buna credinta nu l-ar mai fi votat pe Basescu ca pe Sf. Gheorghe omorand balaurul Nastase, ci ca pe una din mastile aceluiasi demon.

"Doua personaje cinice, lipsite de metafizica, doua animale politice de prada in cautare de voturi, de oriunde ar veni ele. In ciuda aparentelor, cei doi fosti parteneri de table pe palier au multe puncte comune, distanta dintre ei e infinit mai mica decat cea dintre Coposu si Iliescu.

Ei fac parte din Clubul fara nume si fara sediu, unde se intalneste "elita" politicienilor, indiferent de partid. [...]

Acest vot, care limpezeste si alegerile legislative, va fi cel mai dificil din toti cei 15 ani de democratie: avem de ales intre doua masti ale aceluiasi demon", scriam pe 11 decembrie anul trecut primind in fata pe Internet un tsunami de amenintari si injuraturi inspaimantatoare.

Prin urmare, Basescu ar fi fost votat ca un fel de Alimanescu, hotul convertit, priceput sa prinda hotii. Sau iesea Nastase, ceea ce nu ne-ar fi facut mai fericiti acum. In ultima intalnire Basescu-Nastase de la TVR, si raspunzand la cea mai simpla intrebare Nastase parea ca are ceva de ascuns, in schimb, Basescu dadea impresia "ce-i in gusa, si-n capusa" in cele mai dificile momente.

Acum se vede ca in gusa lui Basescu era ditamai capusa locativa... Pe care dl. presedinte nu poate s-o expectoreze.

In primul sau raspuns zice ca da casa inapoi din respect pentru opinia publica, iar ieri o intoarce fara sa clipeasca: locuinta din Mihaileanu este improprie pentru securitatea presedintelui. Deci, opinia publica sau securitatea?

Dilema a aparut taman acum, cand presa a dat in vileag toata afacerea. "Imi asum public responsabilitatea unei contractari legale a apartamentului din str. Mihaileanu".

E prima data cand Basescu isi bate joc de cetateni in stil pesedist. Adica cum "responsabilitatea unei contractari legale"? Asumarea responsabilitatii se face pentru mersul pe jos? Are sens sa iti asumi responsabilitatea pentru ceva ilegal, nu legal. Oricum, PSD n-are nevoie de imitatori. Trezite din letargie, hienele partidului incep sa urle.

Insusi Tatal Hotilor, avocatul Antonie Iorgovan, il acuza in Senat pe Basescu de abuz in serviciu, in aplauzele pesedistilor. Si nimeni dintre senatorii Aliantei nu s-a simtit in stare sa vorbeasca in apararea presedintelui... Tupeul prezidential, seria a II-a inseamna, deja, prostire in fata.

Nu stiu cine ar trebui sa ma intristeze mai mult: cei care se vor incapatana si acum sa-l "iubeasca" neconditionat pe Basescu sau cei care vor trece fara sa stea pe ganduri de partea PSD-ului lui Iliescu?