Sint soldatii disciplinati ai Presedintelui Director General. Apar, negresit, la orice intrunire necontrolata de Partid, acolo unde discutiile ar putea aluneca periculos spre cenzura si manipularea practicate copios la Radioul public dupa 2001.

Fie la GDS, unde Robert Ménard urmeaza sa prezinte concluzii preliminare ale vizitei Asociatiei „Reporteri fara frontiere", fie la Centrul Cultural American, unde se vorbeste despre libertatea presei, fie la Institutul European, daca e sa se vorbeasca de deteriorarea situatiei libertatii de exprimare dupa patru ani de domnie autocratica a lui Nastase.

Pe soldatii lui Seuleanu ii ghicesti din prima. Sigur, nu sint in uniforma, dar nici jurnalisti nu sint, desi asa se inscriu pe listele de participanti. Intre zeci de persoane, ii ghicesti imediat dupa combinatia perfecta de linguseala si impertinenta, un echilibru pe care nu-l poti realiza decit traind in preajma marelui atlet al Radioului Public de Partid, Dragos Seuleanu.

Gindesc la fel, sint selectati atent, vin cu misiuni precise stabilite de la centru, iau primii cuvintul. Rareori pun intrebari, iar daca o fac, o fac dupa lungi comentarii. Cam cu un an in urma, la Grupul pentru Dialog Social exploda stirea cu privire la cenzura din radioul public. Seuleanu era prins cu garda jos. Nu se astepta la asa ceva.

Doar inabusise revolta Rodicai Madosa, prin pensionarea profesionistei. Paul Grigoriu fusese tras pe linie moarta. Victor Ionescu, omul de incredere al stirilor televizate ceausiste, incepuse sa faca ordine in stirile de la Radio. Si, mai ales, protectorul Adrian Nastase era la apogeul carierei.

La un moment dat, in timpul conferintei secretarului Asociatiei „Reporteri fara frontiere", Robert Ménard, gazduita de GDS, o jurnalista de la Camera Stirilor, Cerasela Radulescu, a denuntat „manipularea ordinara" din radioul public: „au fost trunchiate declaratiile Emmei Nicholson si ale oficialilor europeni.

Se taie cu obstinatie banda cu declaratiile lui Basescu sau Stolojan atunci cind acestia il ataca pe Nastase".

Ce mai freamat! Linga mine, un om mic si rau a inceput sa se agite strigind ca jurnalista e o „frustrata" care a picat un concurs. Era unul din redactorii-sefi ai lui Seuleanu – Dan Preda. La celalalt capat, un alt redactor-sef, un tip masiv, il apostrofa pe Robert Ménard. In fine, Radioul public mai avea in sala aceea doi reporteri, care si-au intrat in misiune.

Unul dintre ei, nepot al redactorului-sef (al individului masiv prezent si el la eveniment) l-a intrebat mieros pe Robert Ménard cum isi explica faptul ca, desi critica Radioul public, institutia se bucura de increderea cetatenilor, „dupa cum toate sondajele o arata".

Ménard i-a raspuns taios (probabil a trait experiente similare in relatiile cu China si Cuba), fara sa cada in capcana: „Tocmai am avut o intilnire cu seful dumneavoastra Dragos Seuleanu, care mi-a pus exact aceeasi intrebare. Nici o persoana de buna-credinta nu poate spune ca radioul sau televiziunea publice reflecta in mod echidistant viata politica din Romania".

Citeva zile mai tirziu, alt jurnalist de la Camera Stirilor, Radu Sarpe, descria mecanismul instituit de Seuleanu: „Cenzura functioneaza prin alegerea subiectelor. Exista o politica de a inunda cu informatii neesentiale emisiunile de stiri, tocmai pentru a exclude evenimentele importante sau controversate.

Acestea sint totusi prezentate folosindu-se celalalt mecanism, de autocenzura, si sint difuzate la ore cind nu poti face concurenta televiziunilor". Radu Sarpe nu era un teoretician, ci un jurnalist cu experienta: „Exista interventii pe texte si pe banda.

Eu insumi am avut o astfel de experienta cu un redactor-sef adjunct care a vrut sa scoata – a si scos, de altfel – o fraza a lui Basescu care, evident, critica puterea. Acea fraza era insasi esenta interventiei lui Basescu".

Acestor acuzatii grave de cenzura, Dragos Seuleanu le raspundea fie prin interviuri de autopromovare, gazduite generos, fara sa fie marcate ca publicitate, de „crucisatorul" presei romane, Adevarul, fie prin demascarea „simpatiilor" politice ale sotului Ceraselei Radulescu. Despre acuzatii – in general, tacere.

Seuleanu a raspuns doar in fata CNA, unde a fost adus mai mult cu forta si i s-a cerut oficial sa respecte pluralismul. Fara nici un rezultat.

Radioul public a ramas aceeasi institutie obedienta.

In februarie 2005, Raportul Departamentului de stat al SUA se referea si la soarta protestatarilor: „La inceputul lunii decembrie, Cerasela Radulescu a vorbit public despre cazul ei, afirmind ca situatia in cadrul Societatii Romane de Radiodifuziune nu s-a schimbat semnificativ si ca a trebuit sa se mute la un alt departament din cauza presiunilor din partea conducerii si a piedicilor care i-au

fost puse in munca sa".

Dupa pierderea alegerilor de catre PSD, s-a prabusit si mitul invincibilitatii lui Seuleanu. Protestatarii isi asuma acum deschis conflictul cu Presedintele Director General. S-au adunat intr-o organizatie – Initiativa Profesionala Radio Romania –, care a intocmit un rechizitoriu amanuntit la adresa celui care mai conduce inca Radioul public.

Acuzatiile sint cunoscute si ar fi trebuit sa provoace o demisie de onoare. Dar Seuleanu, asemenea celorlalti stilpi ai guvernarii pesediste din justitie si serviciile secrete au fost pusi acolo ca sa ramina, nu sa plece.

E esential sa intelegem episodul de la GDS, unde Dragos Seuleanu isi trimisese nu mai putin de patru mesageri, si alte asemenea.

Nu ne vom mai mira atunci ca Adrian Paunescu dicteaza stiri despre sine la Radioul public, nici ca acelasi senator PSD se foloseste de Radioul public pentru a se rafui cu presa neinregimentata, nici ca un discurs electoral fluviu, nesemnificativ, al lui Adrian Nastase la Conferinta Tineretului PSD este transmis in direct de Radioul public,

dindu-se peste cap toate programele zilei, nici ca reporterii trimisi la Bruxelles au misiunea de a scoate cu orice pret anumite declaratii pro-Nastase, tocmai de la oficiali europeni care au criticat guvernarea PSD. Vom intelege ca Radioul public sub Seuleanu nu deserveste publicul, ci Partidul si clientii acestuia. Putine institutii in Romania au fost deturnate in asemenea masura.

Atit timp cit Seuleanu va fi in fruntea institutiei, ii veti vedea pe oamenii sai peste tot acolo unde e nevoie de ei, deghizati in jurnalisti, lingusitori, impertinenti, agitati, lucrind pe bani publici, neosteniti si fara probleme de constiinta, in apararea sefului si a Partidului.

Gelu TRANDAFIR