Magnatul Dinu Patriciu a vandut pe piata de capital, incet, dar sigur, cateva procente bune din societatea Rompetrol Rafinare Constanta. Aceste tranzactii au un caracter aproape regulat, astfel ca specialistii in asemenea tranzactii au presupus ca Patriciu se pregateste ca, pana in momentul datei scadente a datoriilor de 600 milioane de dolari catre bugetul statului, sa vanda toata compania.

In acest fel, el se alege cu un miliard de euro, iar statul si micii actionari raman cu datoriile pe cap

„Rompetrol Rafinare a vandut pe piata Regular, in data de 22.12.2005, un numar de 3,4 milioane actiuni RRC, reprezentand 0,0161% din capitalul social al societatii, la pretul de 0,1130 RON/actiune, in valoare de 384.200 RON", se arata intr-un comunicat remis Bursei de Valori Bucuresti.

In fapt, nimic nou, dar astfel de comunicate au tot aparut in acest an la Bursa de Valori Bucuresti din partea Rompetrol Rafinare Constanta. Ce se intampla? Isi vinde magnatul Dinu Patriciu firma incet-incet pe piata de capital si ii lasa pe micii actionari cu datoriile de 600 milioane de dolari la buget, scadente in 2010, precum si cu alte cateva sute de milioane de euro catre diverse banci?

Operatiunea a continuat tot anul, astfel ca magnatul a scapat deja de aproape cinci procente din rafinarie. In acest ritm, pana in 2010, Rompetrol Rafinare se va vinde integral.

Trebuie spus ca Patriciu nu-si poate vinde dintr-o data toate actiunile, din doua motive: in primul rand, pretul ar scadea foarte mult, iar in al doilea rand, un volum prea mare al vanzarilor ar creste suspiciunea in randul micilor investitori care, speriati, vor dori si ei sa scape de actiuni.

Societati supraevaluate

In prezent, capitalul social al rafinariei este de 2.109.927.600 RON. Acest capital nu s-a format ca urmare a unei majorari cu bani cash adusi de Patriciu, ci datorita fuziunii rafinariei cu alte societati, dar tot din curtea lui Patriciu.

Intr-un comunicat remis Bursei de Valori Bucuresti in luna februarie 2005, se spune ca „acest capital s-a format din 1.430.099.335 lei aport in natura, iar restul aport in numerar". Iar aportul in natura s-a evaluat dupa cum a vrut Patriciu. De exemplu, SC Downstream SA a fost evaluata la 136 milioane de euro, compania detinand 86 de benzinarii. Cu alte cuvinte, 1,5 milioane de euro o benzinarie.

Daca am face comparatia cu Petrom, care detine 600 de statii de benzina, am spune ca OMV n-a platit nici benzinariile cu cele 1,4 miliarde de euro date pe aceasta companie.

Potrivit datelor de la Directia Actionariat, Patriciu controleaza Rompetrol Rafinare Constanta prin doua societati: The Rompetrol Group NV, care detine 52,65% din societate si isi are sediul in Antilele Olandeze, si SC Rompetrol Financial Group SRL, care are 16,08% din Rompetrol.

Va prelua statul Rompetrol in 2010?

Daca va pune in practica ultima „inginerie financiara", aceea ca si Rafinaria Vega sa fuzioneze cu Rompetrol, la o evaluare mult mai mare decat cea reala din piata, iar apoi va vinde actiunile la Bursa, Patriciu ar putea incasa aproape un miliard de euro. Iar cu banii in portofel va putea face afaceri licite pe orice continent.

In schimb, la data scadentei datoriilor de 600 milioane de dolari, statul, prin obligatiunile detinute, va redeveni actionar majoritar la Petromidia. Cum s-ar spune, va prelua ce a vandut pe nimic. Statul si actionarii minoritari vor „castiga" doar datoriile.

Datorii platite cu datorii

Dupa cum cotidianul ATAC a scris deja, Ministerul Finantelor Publice doreste sa listeze obligatiunile emise de SC Rompetrol Rafinare Constanta SA. Aceasta pentru ca doreste completarea activelor incluse in anexa care face parte integranta din legea privind despagubirile care vor fi acordate din Fondul Proprietatea celor desproprietariti de regimul comunist.

Statul roman detine obligatiuni la SC Rompetrol Rafinare Constanta SA in valoare de 570.302.441 euro. Obligatiunile emise de SC Rompetrol Rafinare Constanta SA sunt denominate in euro, au o valoare/obligatiune destul de mica - 25 euro, rata dobanzii aferente acestora este Euribor+1,5%, scadenta lor este in anul 2010.

  • Articolul integral in ziarul Atac