Wolfgang Amadeus Mozart s-a nascut cu 250 de ani in urma, pe 27 ianuarie 1756, iar pentru a sarbatori aceasta data extrem de importanta in istoria muzicii - si de ce nu a umanitatii - cele mai multe state pregatesc evenimente spectaculoase, potrivite ocaziei.
Intregul an ar trebui sa stea sub semnul muzicii sale, dar este si un moment potrivit pentru a reexamina contradictiile si interpretarile scurtei vieti a artistului.
Istoria celor doar 35 de ani a facut subiectul a nenumarate volume,
abordari, conferinte si controverse, fara ca cineva sa poata afirma ca
biografia completa si clara a lui Mozart a fost deja scrisa.
Pentru cei care s-au aplecat asupra vietii sale, Mozart a jucat multe
roluri, cele doua ipostaze cel mai intens vehiculate fiind : copilul
minune care era plimbat ca o curiozitate pe la curtile mornarhilor
europeni, sub indrumarea tatalui sau, Leopold sau dimpotriva rasfatatul a carui corespondenta ii demonstreaza preferinta pentru glume adesea proaste. Legendele despre viata sa sunt numeroase, conturandu-i o imagine de rebel si chiar de personaj care detesta orice norme si reguli, un geniu excentric.
O legenda vehiculata si in filmul "Amadeus" de Milos Forman, este ca
Mozart ar fi avut de suferit din cauza rivalitatii cu Antonio Salieri.
Admiratorii cei mai infocati sustin si astazi ca Mozart era inspirat de
Divinitate, altii considera ca daca ar fi trait astazi ar fi devenit un
star pop.
Astfel de povesti sunt de gasit in biografiile oricarei personalitati. Dar
una dintre ele a inceput sa castige tot mai mult teren mai ales printre
medici, aceea in care Mozart devine terapeut. Despre muzica sa se spune ca reuseste sa vindece si sa linisteasca adesea pacienti lipsiti de alte sperante. In aceasta interpretare Mozart este compozitorul perfect - medicul perfect, muzica sa putand trata cele mai diverse boli, pina la Alzheimer, reusind in acelasi timp sa dezvolte nivelul intelectual al unei persoane.
Spre surprinderea multora o buna parte a acestei teorii este sustinuta de rezultate stiintifice, obtinute in urma unor teste de laborator deosebit de amanuntite.
Un neurochirurg din Chicago a demonstrat ca anumite lucrari de Mozart ajuta la reducerea numarului si severitatii crizelor epileptice, iar un grup de cercetatori din California a ajuns la concluzia ca muzica
aceluiasi compozitor este benefica in cazul persoanelor care sufera de
Alzheimer.
Dar multe din aceste concluzii s-au dovedit anecdote sau exceptii. Unul dintre cei care a ajutat la raspandirea ideii ca Mozart are rol terapeutic este si celebrul actor Gerard Depardieu, care a sustinut mai in gluma, mai in serios ca muzica lui Mozart l-a ajutat in copilarie sa se vindece de balbaiala.
In acest moment insa foarte putine figuri cu autoritate in lumea medicala accepta acest tratament alternativ, majoritatea fiind inca sceptica in lipsa unor dovezi clare. Cu toate acestea, Polonia este primul stat care a introdus acest gen de terapie in institutiile care se ocupa cu educarea copiilor cu dificultati de invatare.
Un caz care a tinut un timp prima pagina a ziarelor este cel al unui copil din Londra, care dupa mai multe sesiuni-Mozart a reusit sa devina mult mai comunicativ, iesind din mutismul care il caracteriza in relatiile cu ceilalti.
Dar cea mai disputata este teoria ca muzica lui Mozart dezvolta
capacitatea creierului. Oricat ar parea de ciudata aceasta teorie a primit pentru prima data baza stiintifica in 1993, cand s-a demonstrat ca un grup de studenti care a ascultat o sonata de Mozart s-a descurcat mai bine la testele care presupuneau proiectie in spatiu. La fel s-au comportat si mai multi soricei de laborator, care au fost pusi intr-un labirint, avand in fundal muzica de Mozart.
Soriceii au gasit mai repede iesirea decat atunci cand nu au avut muzica drept ajutor. Ideea existentei unui "efect-Mozart" ar putea fi o simpla inventie, dar comercial a prins foarte bine.
Pana in prezent au fost editate mai multe cd-uri cu selectii din opera
compozitorului, prezentate ca cele mai bune pentru dezvoltarea creierului si inlesnirea procesului de invatare.
