Politicienii si matusile lor vorbesc toata ziua despre cinste, de parca ar fi fete mari. Vorbesc cu tonul bine cunoscut, mai n-ar vrea, mai s-ar lasa. Atatia oameni cinstiti au umplut scena ca uneori se mai rupe cate-o scandura si-si mai frange vreunul picioarele. Gatul si-l rup cei mai mici, aruncati peste bord la ananghie.

Partidele bombardeaza frecvent prostimea cu figuranti pe care ii prezinta drept marii corupti, victime colaterale pe care partidul le sacrifica, pentru a pune ceva maruntis pe altarul anticoruptiei. Baroni locali, marunti executanti, politicieni de mana a saptea de care nimeni nu mai are nevoie.

In anul 2004, cu morga lui de zile mari, Adrian Nastase declara ritos: „Povesti din astea cu matusi, care lasa mosteniri conace si palate, fac mult rau partidului si nu ne putem permite sa nu luam o decizie. Cei care au probleme de imagine, sa faca un pas inapoi". Era punerea in practica a unei teorii curvistice, inventata pentru uzul Arogantului de Vasile Dancu.

Trebuia creata impresia ca doar liderii locali ai PSD au bube, in timp ce liderii centrali sunt curati. Prima victima a fost Nicolae Mischie, care a fost poftit sa fac un pas inapoi in afara partidului. Insa ceea ce a fost valabil pentru un haplea de provincie n-a mai fost valabil pentru sotul nepoatei matusii Tamara!

Cand prezenta lui Omar Hayssam devenise o povara de gatul PSD, sirianul a fost scos cu pompa din partid. Pentru oamenii lui Dan Ioan Popescu a fost ocazia sa se dispenseze de conducerea interimara a organizatiei, desi adeziunea celui acuzat de rapire de persoana si incitare la terorism pare sa fi trecut mai intai prin mana celor plasati in imediata lui vecinatate.

In schimb, cand s-a pus problema autosuspendarii lui Dan Ioan Popescu, organizatia Bucuresti s-a opintit si a emis o hotarare prin care-i cere sa se mai gandeasca. N-ar vrea sa renunte la unul care a dat noi sensuri luptei cu coruptia. E si cazul lui Adrian Nastase, fost presedinte executiv al PSD, autosuspendat din aceasta functie, dar nu si din cea de presedinte de Camera.

I-a fost acceptata autosuspendarea, insa nu i-a cerut nimeni sa iasa din partid si nici sa paraseasca fotoliul de al treilea om in stat. Asta ar da apa la moara coalitiei guvernamentale.

Nici coalitia nu pare grabita sa-si descapataneze coruptii, de teama ca torentul de capete sa nu produca alunecari de pamant sub talpile sefilor. George Copos, de pilda, care s-a catarat pe cea mai inalta Antena a lui Voculescu pentru a ajunge la guvernare, si-a dat demisia din partid, dar ramane vicepremier.

Un vicepremier care trebuie sa dea socoteala in legatura cu un prezumtiv tun de un million de euro.

Sumele aflate in joc in marile cazuri de coruptie, impresionante pentru cei cu salariul mediu pe economie, sunt derizorii pentru cea mai mare aglomeratie de multimilionari din Europa de Est.

Un milion de euro nu te califica pe lista celor mai bogati 300 de romani. Milionul cu pricina nu explica discrepantele dintre declaratiile de avere completate de politicieni in urma cu un an si cele de-acum. Si nici averea colaterala a demnitarilor ale caror conturi au crescut proportional cu numarul de rude imbogatite peste noapte.

Toate acestea fac mult mai multe milioane decat cel care produce atata scandal acum. S-ar putea ca marile afaceri aflate in studiu la Departamentul National Anticoruptie sa nu fie decat primul strat de mizerie al nesecatului zacamant de coruptie pe care stau politicienii nostri.

Insa nu trebuie sa dam vina pe matusile politicienilor pentru smecheriile nepotilor. Cei sapte ani de-acasa s-ar putea sa nu fi avut nici un rol in educatia lor. Efecte a avut vechimea in partid. In Romania s-a furat mult, vreme de decenii, de la butelii la cariere de marmura, de la suruburi la combinate metalurgice. S-a furat cu program, din mandat in mandat.

A fost o chestiune de politica interna a partidelor aflate la guvernare, preocupate sa adune bani negri pentru zilele si mai negre din opozitie. A fost o chestiune de politica interna ca liderii de partid sa se premieze intre ei.

Nu e de mirare ca, de atata grija a sefului fata de sefi, nu mai vrea nimeni sa paraseasca puntea de comanda, parca jurandu-si ca primul care pica sa-i traga dupa el si pe ceilalti.

Justitia a ratat momentul sa clarifice chestiunea cand a intrerupt cercetarea in dosarul stenogramelor PSD. Chiar daca nu se mai fac investigatii in legatura cu posibilitatea ca gainariile planuite in gasca de liderii PSD sa fi adus atingere sigurantei nationale, ceva rezulta din cercetarea pungasiilor.

Abia asa, luati la bani marunti, se vede ca fostii si actualii demnitari si-au cumparat cinstea si fetia cu bani multi.

La recentul conclav PSD-ist de la Brasov, Ioan Rus a simtit nevoia sa se impuna. „Suntem intr-un moment foarte critic, momentul zero. Acum e momentul cand barbatii trebuie sa se desparta de curve. Trebuie sa vedem care sunt curvele care vor sa faca tot felul de jocuri in partid si sa-l destabilizeze". „Care-s curvele?", a intrebat nedumerit si cu falsa candoare feciorelnica Miron Mitrea.

Insa curvele din PSD sunt atat de multe, ca partidul ar putea sa-si puna la intrare un felinar rosu. Una ar fi chiar Vasile, cel cu teoria „centrului imaculat" si care cu sondajele lui linistitoare si pe bani buni si multi a adormit orice vigilenta a partidului.

Si ce cusur are curvistina cu revolutia binelui, Mircea Geoana, cel care, in 1996, tocmai de la Washington, se repezea sa-l felicite pe Emil Constantinescu pentru ca a scapat tara de „stafiile trecutului", de „cancerul democratiei romanesti", de Ion Iliescu si de PSD?

Am dat doua exemple, n-am dat cu parul.