Ma asteptam ca la invierea din morti a societatii civile, televiziunile sa dea navala, mai ales ca tema din pricina careia Lazar a scos un piciorus din mormint era aproape la fel de picanta pentru jurnalele de actualitati ca logodna lui Irinel Columbeanu: „Cine si de ce ne asculta telefoanele".
Nici Televiziunea nationala, nici particularele n-au indraznit sa-l supere pe dom’ Timofte, asa ca tzunami-ul proiectat de noi n-a putut depasi marginile paharului cu apa.
Abia acum am priceput nelinistea unui prieten din Germania, care m-a sunat intr-o noapte sa-mi comunice ca, uitindu-se mai intii la emisiunea lui Stelian Tanase de la ora zece si apoi la un telejurnal, a avut impresia ca, dupa vizionarea unui show politic din Germania Federala, i s-a servit un buletin politic din RDG.
Sa fie cumintenia pamintului amuleta proaspatului director general al Televiziunii Romane?
Pacat ca poporul n-a putut admira in direct diversiunea SRI-ului, care si-a scos la inaintare exceptia ca sa confirme regula, adica o tinara angajata plina de farmec, de bun simt si de indignare vizavi de pofta unora de a ne asculta telefoanele.
Dindu-ne vestea ca responsabilul interceptarilor ilegale din Grecia s-ar fi sinucis in urma dezvaluirilor presei, am fost curios sa aflu daca un membru al serviciilor noastre secrete si-ar fi facut harakiri intr-o situatie asemanatoare.
Distinsa doamna mi-a confirmat ceea ce banuiam dintotdeauna, ca noi nu sintem un popor de sinucigasi.
Ca sa nu va intristati prea tare, va ofer in final o bomboana pe coliva demersului nostru civic, scrisa inainte de colocviu, la somatia vechilor dilematici:
Pe noi cine ne asculta?
S-au dus vremurile fericite, cind baietii stateau cu stetoscopul lipit de zidul Casei scriitorilor ca sa adulmece palpitul intelighentiei dimbovitene. A ruginit frunza din vii, dar si microfonul insurubat in farfuriile din care isi sorbeau supa poetii la madame Candrea.
Ultimii dumicati ai respectului fata de literatura romana s-au papat prin anii ’90 - ’91, cind securistii, tragindu-si pe corp costumele din noua colectie a casei de moda Magureanu, au mai miscat cit-de-cit, asemenea piciorului de broasca taiat, bagindu-si ultimele microfoane in cestile de ceai ale citorva intelectuali famelici, scirbiti de emanatul Iliescu.
Intre timp lucrurile au degenerat pina la pragul discriminarii si ma mir ca uniunile de creatie nu s-au autosesizat vizavi de dispretul de care dau dovada organele, carora li se ofilesc urechile cind vine vorba de mizgalici.
Ca sa fii astazi filat si amusinat, e obligatoriu sa treci peste pragul onorabilitatii de a avea cel putin zece mii de dolari in cont.
D’aia prapastia dintre cei ce taie mamaliga cu ata si cei ce taie cozonacul cu laserul la balul vienez e plina de intelectuali pe care nu-i mai asculta nimeni.
