In specia reptilelor, de pilda, sopirla gulerata, vietate mica si inofensiva, se transforma intr-un monstru aparent mare si periculos, umflindu-si brusc un fel de umbrela sub gitlej.

Strategia sopirlei gulerate a prins si la reptilienii politicii romanesti. De cind se tirasc prin desertul tranzitiei, n-au invatat insa ca prefacerea lor in monstri ii sperie, poate, pe adversari, dar ii pun pe fuga si pe bietii alegatori, satui pina in git de metamorfoze si scamatorii suspecte care, vai, nu tin de foame.

PSD a incercat primul reteta partidului de masa, crescut artificial, de sus in jos. Doua au fost metodele care au „gulerat" partidul: racolarile in forta si absorbtia goangelor politice de pe craca stingii. La fel au facut, intre 1996 si 2000, taranistii, umflindu-si gusa cu specii suspecte de furnici carnivore care au devorat ulterior partidul din interior.

De fapt, obsesia marelui partid a luat proportii dupa ’96, cind scena politica a inceput procesul de simplificare si polarizare.

Partidul Democrat repeta cu sfintenie greselile trecutului. Dupa cum puteti citi in „Cotidianul" de astazi, o monitorizare realizata in aproape un sfert dintre judetele tarii arata ca PD racoleaza, de la orase pina la ultimul catun, tot ce prinde: consilieri locali, judeteni, primari si parlamentari. Cei care astazi ingrasa partidul vor fi primii care ii vor grabi descompunerea.

Cu ei insa PD traieste betia puterii, urmind indeaproape reteta lui Iliescu si a lui Nastase: un personaj charismatic in centru si o armata de figuranti in fundal.

Partidul Democrat pofteste, intinzind o limba lipicioasa, la creaturile autoproclamate „populare". Un meniu indigest, compus din grasimi rincede, fosti peremisti, „Piedone" ajuns, naiba stie cum, mare taranist. Otrava din acest bors marinaresc ar putea fi cameleonul Talpes, fostul sfetnic al lui Ion Iliescu pocait intru crestin-democratie dupa decenii intregi de rechinareala in ape tulburi.

Din ciorba „populara" nu putea lipsi Gigi Becali, care se freaca insistent de gardul Cotrocenilor mai ceva ca oaia de strunga. Daca au stomacul de tabla si nu vomita in secunda doi, pedistii si Traian Basescu ar trebui sa se gindeasca cel putin la alegatori.

Ce vor spune ei? Merita sa le piarda increderea ca sa cistige, proaspat gulerati, un loc in PPE? Oricum, primul efect anuleaza cistigurile secundare.

Cresterea sanatoasa in sondaje si in masa alegatorilor se poate imagina doar promovind actiuni politice corecte si consecvente, programe guvernamentale si politici publice eficiente. In rest, risipa de imaginatie. Intretinuta mediatic, iluzia puterii poate sa tina o vreme. Cind se spulbera, efectul este devastator.

Partidul coboara brusc pe scara evolutiei de la statutul de mare pradator la cel de biata sopirlita zburatoare.