Cu sala plina, invitatul a criticat clica barbarilor autohtoni, mai rai decit cei din triburile migratoare. Cind conferentiarul a intrat pe scena, publicul din Sala Atelier de la National l-a primit cu ropote de aplauze.
Sala a reactionat la fel si la sfirsitul conferintei, in ciuda declaratiei lui Paler ca „am venit cu gindul sa mai fac un efort inutil dupa cit mi-am batut gura la talk-show-uri si cit am scris in toti acesti 16 ani“.
Consecvent pesimismului sau pe care il declara fara rezerve, la fel si criticilor la adresa spectacolului ieftin care stapineste televiziunile, dar si scena politica, Paler continua discutia despre neobarbarism. Pe barbarii cei noi ii poti recunoaste usor in „toapele cu bani care se amesteca cu semidoctii si astia cu politicienii, cind nu sint chiar ei politicieni“.
Neobarbarii nostri au aceeasi ocupatie ca vechii barbari. Sa atace si sa ruineze o civilizatie. Doar ca acestia, contemporani cu noi, o ruineaza din interior.
Barbarii au salvat Roma, nu si Romania
Pentru ca termenul de „barbar“ vine din lumea greco-romana, conferentiarul s-a folosit chiar de Roma antica drept obiect de laborator pentru demonstratia sa. Astfel, el ii gaseste pe romani vinovati de distrugerea propriei lor civilizatii.
Barbarii lor, adica popoarele migratoare, nu numai ca n-au avut nimic de-a face cu asta, ci chiar au salvat reputatia Romei complet cazute in coruptie.
Daca „meritul Romei a fost ca a construit sosele pe care filosofii greci sa mearga in lume si ca si-a pus cohortele sa apere idei“, sfirsitul i-a venit atunci cind a incetat sa creada in aceste idei.
Cind zeii venerati au ajuns simple superstaruri de circiuma, asa ca Bachus, sau de lupanar, asa ca Venus. Inainte ca Roma sa decada nu numai in interior, ci si in ochii lumii intregi, popoarele migratoare au lovit. „Lumea a considerat caderea Romei o catastrofa istorica pentru ca totul a fost pus pe seama barbarilor“, apreciaza Paler.
„Ii maimutarim pe americani“
Pe noi nu ne ameninta nici un fel de barbari din exterior, pentru ca nici nu au ce ameninta. In opinia lui Paler, romanii au avut o singura civilizatie, cea agrara. Tot ce-a mai ramas din ea se gaseste acum in muzee.
Acum ne multumim cu „o civilizatie cirpita din imprumuturi datorate tendintei de a maimutari. In secolul al XIX-lea am fost frantuziti, acum sintem americanofili. Dupa 16 ani, vedem doar un cumul de caricaturi la ce a fost inainte de comunism. Nimeni nu se alarmeaza de riscul care ne paste in aceasta reala criza de destin national.
Ce sa ne mai miram ca unul ca Becali creste mereu in sondaje si ca se vorbeste mereu despre carisma convalescentului“. Paler isi asuma ferm aceasta viziune descurajanta: „Sint criticat pentru ca as fi prea pesimist. Ca nu stiu sa vad intre politicieni pe unii care-s mai putin ticalosi decit altii. Ca nu aleg si astfel ii derutez pe ceilalti. Ca nu aleg intre SIDA si cancer. Chiar a alege aici e o minciuna“.
„Scapa cine poate“
Nu doar Romania sta cu pericolul neobarbarismului in coasta. Pentru concluziile sale sumbre, Paler si-l ia ca aliat pe filosoful italian Giovanni Sartori, care traieste si preda stiintele umaniste in SUA.
In cartea „Homo videns“, cu subtitlul „Imbecilizarea prin televiziune si postistoria“, Sartori critica dependenta din ce in ce mai mare a omului de televiziune, numind-o „videocultura“ sau „noncultura“.
Cifrele din cartea italianului, citate de Paler, spun ca 65% dintre italieni nu au citit vreodata o carte, iar 62% nu citesc nimic. Trecind oceanul, 70 de milioane de americani erau analfabeti cu citiva ani in urma. Imitarea unei civilizatii a pragmatismului si a televizorului ajuta neobarbarii autohtoni.
Atita timp cit ne lipsesc valorile, cit ne purtam „ca maimutele care arunca miezul bananei si agita cojile“, Paler vede o singura solutie: „Scapa cine poate“. Sau putem refuza neobarbarismul pentru a hotari ce vrem sa fim de-acum inainte.
