Mai este un pic si se implinesc cei 20 de ani pe care Silviu Brucan ii estima ca termen de maturizare a democratiei in Romånia. S-au schimbat foarte multe din 1990 incoace, si oameni, si institutii, dar daca exista un bastion al comportamentului nedemocratic acesta poate fi identificat in interiorul partidelor.
Adica exact acolo de unde ar fi trebuit sa vina impulsul determinant pentru modernizarea Romåniei. Cit de mult poate costa un partid, dar si tara, ignorarea regulilor de conducere democratica se vede limpede in exemplul Partidului National Liberal.
Calin Popescu Tariceanu, presedintele PNL, a confirmat luni, in Biroul Permanent Central, ceea ce saptamina trecuta parea doar o speculatie: s-a hotarit sa lanseze public propunerea retragerii trupelor romånesti din Irak, pentru a i-o lua inainte lui Traian Basescu.
„Riscam sa iasa Basescu cu ea, fiindca se apropia termenul-limita, de 30 iunie“, ar fi spus Tariceanu, citat de mai multe ziare centrale.
La o saptamina distanta, este cit se poate de evident ca modul in care premierul si ministrul Apararii au gindit aceasta miscare politica a fost complet eronat. Au facut miscari pripite, au ignorat citeva prevederi ale legii, au ocolit dialogul cu alte tari prezente cu trupe in Irak, au supralicitat incercind sa foloseasca prematur atasatii militari pe post de portavoce in strainatate.
Mai mult, presedintele Traian Basescu nu se pregatea sa anunte un calendar al retragerii.
Cine l-a sfatuit pe premierul Tariceanu sa faca aceasta miscare? A fost consiliat cu bune intentii sau cineva l-a impins deliberat intr-o gafa monumentala? Nu i-a atras nimeni atentia ca, indiferent de posibila victorie pe care ar repurta-o in disputa cu Basescu, pierderile in plan extern, determinate de o decizie pripita, fara consultarea aliatilor, ar fi atit de mari incit ar anula chiar si un cistig major in lupta interna?
Toate intrebarile de mai sus ar fi fost irelevante daca in cadrul PNL ar fi existat o dezbatere autentica despre oportunitatea retragerii militarilor prezenti in Irak. Daca in locul opiniilor sefului sau ale consilierilor sai, determinante pentru decizia finala a partidului, ar fi fost duelul de opinii pro si contra si analiza la singe a tuturor consecintelor posibile.
Ce fel de dezbatere a existat in PNL despre aceasta propunere? Premierul a anuntat ca decizia a fost luata de Biroul Permanent Central (BPC) al PNL. Cu toate acestea, in sedinta CSAT, o zi mai tirziu, doi importanti membri ai BPC au votat impotriva propunerii facute de propriul partid. Unul dintre ei, finantistul Sebastian Vladescu, este cunoscut chiar ca om de baza al premierului.
Si mai uluitoare a fost urmatoarea sedinta a BPC, de luni. Atunci a devenit evident nu numai ca nu exista o sustinere semnificativa fata de gestul facut de Tariceanu si Atanasiu, dar si ca multi sint de-a dreptul ostili.
Exista doua explicatii posibile: ori penelistii s-au razgindit in interval de citeva zile, vazind reactia dura a presedintelui Basescu, caz in care caracterul lor intra sub un mare semn de intrebare, sau dezbaterea interna din partid care a precedat decizia si anuntul oficial a fost de fapt un simulacru.
Tind sa cred ca ambele explicatii sint valabile, iar conjugarea celor doua probleme a dus la cea mai proasta decizie posibila.
Insa nu numai Partidul National Liberal plateste pretul subtirimii de minte si caracter a multora dintre oamenii de la virful sau si a luarii unor decizii majore fara consultari si dezbateri autentice. Toate partidele din Romånia sufera de boala asta. Si PD, si PSD, si UDMR, si PC. Toate.
De cite ori deciziile anuntate de liderii politici vin ca urmare a unei dezbateri interne din formatiunile lor, a unor discutii in contradictoriu, in care implicatiile unei posibile mi scari politice sint intoarse pe toate partile?
Continuare in numarul urmator
