Ioana Lupea : "Presa a considerat ca este obligata sa reduca diversitatea lumii francofone la numitorul nostru comun, mizeria, maruntisul, periferia."
Ce va ramane in memoria romanilor dupa incheierea Sommet-ului Francofoniei? Ceea ce a implantat acolo, parca programatic, presa scrisa si audio-vizuala in ultimele doua saptamani: interzicerea circulatiei si a parcarii pe cateva bulevarde importante din Bucuresti, traficul supraaglomerat, zilele libere pentru bugetari si elevi, politistii romani indecent de burtosi si risipirea a 10 milioane de
euro pentru o mana de dictatori africani. Ieri, un cotidian central supralicita nedrept: „Nu va imbolnaviti in perioada Summitului Francofoniei”.
Iar un mult prea cool realizator de emisiuni TV incadra scurt evenimentul la categoria „ne enerveaza pe toti, mai ales pe mine si, prin urmare, tot ce ma enerveaza pe mine trebuie interzis”, adaugand: „Adica ajung eu sa nu mai pot sa umblu in Bucuresti din cauza ca vin trei negri dictatori si se dau cu masina, cu Mercedesul prin tara mea”.
Cu tafne de lelita in Gara Obor, cateva dintre televiziunile comerciale si-au deschis fiecare buletin de stiri principal cu prorocirile nevricoase ale reporterilor - incheiate intr-o franceza aproximativa - ca in Capitala blocata de regula nu se va mai putea circula, respira din cauza reuniunii.
Reportajele premonitorii au fost condimentate convingator cu iesirile exasperate ale soferilor prinsi in trafic, in asteptarea apocalipsei francofone.
Fie spus, autoritatile cehe si administratia orasului Praga au trimis in vacanta aproape toti locuitorii capitalei (inclusiv angajatii companiilor private au primit zile libere) pe perioada summitului la care Romania a fost admisa in NATO, iar in perimetrul intrunirii toate magazinele si restaurantele erau cu obloanele trase.
Praga cea plina de viata ii parea unui calator necititor de ziare un oras pustiu. Presa romaneasca a considerat insa ca e obligata profesional sa reduca diversitatea lumii francofone, a celor saizeci si trei de natiuni prezente la Bucuresti prin sefi de state si de guverne si prin evenimente culturale la numitorul nostru comun, mizeria, maruntisul, periferia.
Parca altfel nu am putea decodifica, apropia de nivelul nostru de intelegere ceea ce e exterior Romaniei. Asa cum Uniunea Europeana inseamna doar locuri de munca in Occident, din reuniunea francofoniei nu vor ramane, probabil, nici Magritte, nici „Cantareata cheala”, nici covorul digital, nici soarele si nisipul Saharei din ritmurile Gnaoua SAFAA, ci cateva zile libere.
Miza politica pentru Romania, reapropierea politica de Franta, alaturi de care ne putem, pe viitor, sustine cauzele in Uniunea Europeana, mandria ca suntem capabili sa organizam impecabil un eveniment politico-cultural sunt doar abstractiuni.
In fond ce ne aduce noua francofonia daca nu niste batai de cap in plus si stat acasa, ca nici la bere cu baietii nu mai poti sa iesi, e interzis, a fost toata filosofia media in abordarea reuniunii francofoniei.
Pe langa identitatea politica europeana tocmai dobandita, Romania avea oportunitatea sa descopere ca mai e si altceva decat o tara de margine de pe ultima frontiera a UE. A esuat, si media poarta o mare parte din responsabilitate.
