In Romania mileniului trei, daca esti altfel decat cei din jurul tau, risti sa fii bagat la balamuc. Dupa cum se vede treaba, aceasta meteahna, mostenita de pe vremea lui Ceausescu, ar trebui sa ne dea de gandit, nu de alta, dar maine, pomaine intram in Europa si musai va trebui sa lasam la bariera cizmele de guma, itarii, obielele si mai ales obiceiurile cele rele: betia si hotia.

Lugojeanul Alexandru Mihet a ajuns celebru printr-un fapt iesit din comun. Intr-o zi a oferit in Piata din Lugoj produse din gradina sa, sub pretul pietei, iar pensionarilor saraci, chiar pe gratis.

Un lugojean mult prea altruist

Ziua de marti, 29 iulie 2003, a fost o zi de cosmar pentru comerciantii din Piata din Lugoj. Alexandru Mihet s-a prezentat in piata si a inceput sa dea rosii, vinete, car-tofi si pere pe bani putini, sau chiar gratis somerilor sau saracilor.

In fata produselor avea un carton, pe care era scris: "Pensionarii cu pensia mai mica de 2.000.000 lei beneficiaza de reducere pe baza cuponului, iar cei saraci si somerii primesc gratuit marfa". Ceea ce a urmat depaseste limita normalului. Intermediarii din piata l-au considerat nebun si au incercat, prin diverse metode, sa-l alunge din preajma lor.

Vazand ca nu reusesc, i-au chemat, ca pe niste salvatori, pe gardienii publici, care, fara prea multa vorba, i-au confiscat marfa. Vazand acest abuz din partea gardienilor publici, Alexandru Mihet a chemat Politia, insa politistii au considerat ca acest fapt nu tine de competenta lor.

Iata ce ne-a declarat Alexandru Mihet: „Dupa cele intamplate, m-am deplasat la politie si am rugat pe ofiterul de serviciu sa ma duca la seful politiei. Vazand ca insist, au inceput sa ma ameninte, sa ma faca nebun, zicand ca-mi pun catusele si ca ma baga la arest, m-au imbrancit spre iesire. Vazand ca nu plec, m-au imbrancit din nou pe niste scari spre subsol.

Intre timp, s-au adunat mai multi politisti si care de care se in-treceau in a ma jigni, facandu-ma nebun. Nu a trecut mult timp si a venit la mine personalul unei salvari, sugerandu-mi sa vin cu dansii la spital, dar pana la urma au renuntat si au plecat. Ofiterul de serviciu, vazand ca nu plec, m-a condus in biroul dlui comisar sef adj. Borcea.

Mi-a ascultat pasul, dar nu a rezolvat nimic, spunandu-mi sa ma adresez justitiei, iar in privinta injuriilor si a maltratarilor aduse de politisti, mi-a sugerat sa fac o sesizare scrisa".

Internat ca nebun in Spitalul Jebel

Dupa cateva zile, in timp ce facea cateva cumparaturi la un magazin de pe strada Titulescu, a fost ridicat de mascati si incatusat. Fara voia lui, a fost dus la Spitalul de Boli Nervoase din Jebel, unde a stat din 6 august pana in 10 octombrie 2003.

In tot acest timp, a fost tratat cu tranchilizante, intr-un cuvant spus, l-au tratat ca pe un nebun, fara sa tina cont ca pana atunci nu a avut nici un fel de antecedente de nebunie. Marturie stau anii de lucru la CFR, din 1958 pana in 1990, unde a avut responsabilitati majore in traficul feroviar.

Datorita acestor functii, era obligat sa faca periodic examene me-dicale, care ar fi depistat orice urma de nebunie. A lucrat in mai multe statii CFR: Lugoj, Caransebes si Timisoara, dar nimeni nu l-a reclamat ca ar fi facut ceva iesit din comun. Dupa ce a iesit din Spitalul Jebel, a facut reclamatii la toate institutiile statului, pentru a-si cere dreptatea.

Paralel cu aceste demersuri, a facut mai multe examinari medicale. Atat Spitalul Militar din Timisoara, prin Adeverinta 704/13.02.2005, cat si medicul sau de familie, dr. Carmen Dragulescu, prin Adeverinta inregistrata cu nr. 150/12.01.2006, dovedesc ca Alexandru Mihet este sanatos din punct de vedere psihic.

Depresie in urma unui divort

Alexandru Mihet ne-a spus ca ar fi avut o depresie, din cauza divortului, insa de la depresie pana la nebunie este totusi o cale destul de lunga. In plus, pana la impartirea bu-nurilor, locuieste impreuna cu sotia sa. Relatia dintre cei doi este destul de tensionata, in ciuda celor doua fete rezultate din casatorie, una stabilita si casatorita in Elvetia, iar cealalta, la fel, in Franta.

Motivul pentru care a apelat la noi este ca, saptamana trecuta, era sa fie calcat in fata garii de o masina cu numarul de inmatriculare 05 TM JCV si ne-a rugat sa facem cercetari. Taximetristii intrebati de noi nu au confirmat insa cele relatate de Alexandru Mihet, insa aceasta nu inseamna ca nu ar fi fost asa.

Pe aceasta cale, asteptam ca Politia Lugoj sa ne comunice numele posesorului autoturismului respectiv, pentru a asculta si opinia lui. Nu de alta, dar trebuie sa dovedim ca nimeni nu are nimic cu Alexandru Mihet si ca poate sa mearga prin oras cand vrea si unde vrea. Ca doar traim intr-o tara libera! Nu-i asa?

Biografia unui om linistit

Cariera profesionala a lui Alexandru Mihet: 1958-1960: casier in Gara Buzias; 1961-1963: casier in Gara Lugoj; 1963-1966: impiegat in Gara Zagujeni; 1966-1969: impiegat in Gara Lugoj; 1969: a luat examenul de sef de gara si a fost repartizat in Gara Varias. Din cauza refuzului sotiei de a-l insoti, a trebuit sa renunte la post.

1969-1988: lucrator RCMC Caransebes, unde a raspuns de siguranta circulatiei; 1988-1990 lucrator la RCMC Timisoara.

O alta dovada de generozitate

Iata o alta dovada de generozitate a acestui lugojean: la recentul Revelion al Pensionarilor, de la Centrul de Zi, pe care il frecventeaza si Alexandru Mihet, a observat doua batrane necajite. Motivul? Nu aveau lemne sa se incalzeasca. Imediat Mihet a luat o cutie si a facut colecta pentru cele doua femei. Cand a sosit primarul, i-a cerut si lui. Martinescu a contribuit cu 1.500.000 lei.

In plus, a doua zi, a trimis sa-i verifice pe vanzatorii de lemne de pe strada A. Mocioni. si, pe cei care nu aveau acte, i-a trimis sa descarce lemnele in curtea celor doua femei necajite, de pe str. Oltului, nr. 24. Daca un om vrea binele aproapelui sau inseamna ca e nebun?

In loc de final

In fiecare din noi zace un frustrat. Printr-o intamplare nefericita, aceasta stare poate iesi la iveala si poate declansa furtuna. Insa, de la a darui legume si fructe oamenilor saraci si pana a fi declarat nebun este totusi o cale nespus de lunga. Dar, cum Romania este tara tuturor posibilitatilor, dupa cum se vede, nimic nu ne mai mira.