La 1911, vicarul Tit Bud a realizat o scurta istorie a parohiei din Valeni, consemnand pentru prima oara traditia locala potrivit careia biserica de lemn din localitate ar fi fost adusa de la Cuhea, localitate in care a servit drept biserica a manastirii.

Cea mai veche biserica din lemn din Maramures avea sa aiba un destin ciudat: dezmembrata, vanduta, o parte transformata in sura cu grajd si, in fine, recuperata partial pentru a i se da destinatia de biserica-muzeu

Procesul de inlocuire a bisericilor de lemn cu biserici de zid a inceput in Maramures la sfarsitul secolului al XVIII-lea. In 1955, prin legea protectiei monumentelor istorice, acest proces a fost stopat. Pana la acea data insa, bisericuta de lemn din Valeni a fost demolata si vanduta. O parte din ea s-a pastrat ca sura cu grajd, in localitatea Calinesti.

De la Cuhea la Valeni Multa vreme s-a crezut ca vechea biserica de lemn din Valeni a fost ridicata in anul 1787, dar Alexandru Babos sustine ca aceasta biserica a fost construita candva la inceputul secolului al XVI-lea, la Cuhea, destinatia ei initiala fiind aceea de biserica a manastirii de acolo.

Se stie ca ea a fost adusa de la Cuhea la Valeni, dar nu se stie cu exactitate data acestei mutari. Tocmai aceasta lipsa de informatie a provocat confuzia privitoare la perioada in care biserica a fost reamplasata la Valeni.

Babos sustine ca biserica nu putea fi adusa din Cuhea dupa anul 1717, deoarece tatarii au distrus in acel an, in timpul ultimei lor invazii in aceasta zona, atat biserica parohiala din Cuhea, cat si pe cea din Dragomiresti.

"Daca biserica s-ar fi aflat atunci in Cuhea, ar fi fost desigur si ea distrusa deoarece locul ei se afla la drumul mare, intre cele doua biserici parohiale mentionate, chiar in calea tatarilor”, sustine Babos.

In sprijinul acestei teorii, Alexandru Babos aduce si rezultatele unei datari dendrocronologice realizate in Suedia, datare facuta pe o cununa din vechea biserica, pastrata in constructia care a primit destinatia de sura, si care plaseaza momentul construirii bisericii in intervalul 1674-1684.

"La aceasta datare contribuie si semnele de mutare de pe barne provenite din peretii constructiei care sunt foarte asemanatoare celor folosite la asamblarea turnurilor peste noile biserici ridicate in Harnicesti in 1679, si Sarbi Josani in jurul anului 1685”, afirma Babos. Aceasta mutare a bisericii nu reprezinta cu caz singular.

Cam in aceeasi perioada, mai exact in 1667, biserica manastirii din Rozavlea a fost mutata in parohia Stramtura. Mai mult, manastirile de la Cuhea, Rozavlea, Budesti, Sarbi si Peri si-au incetat activitatea intre anii 1660-1670, intr-o perioada tulbure pentru istoria bisericii ortodoxe din Maramures.

Pare astfel probabil ca biserica manastirii Cuhea sa fi fost mutata in Valeni tocmai in aceasta perioada. O descriere aproximativa De aici incepe istoria de trei secole a existentei bisericii de lemn in Valeni.

Despre aspectul de atunci al bisericii se stiu cateva lucruri sigure: era dedicata sfantului arhanghel Mihail, avea turn, acoperis in doua ape, doua clopote, un potir de argint, incuietoare din lemn, era decorata cu pictura murala si cu icoane mobile si era acoperita cu sindrila.

De-a lungul timpului, biserica a suferit mai multe reparatii: in 1774, a fost reparat acoperisul si talpile de la intrare; in 1796, a fost ridicata pe temelie noua si a fost intarita structura turnului; in 1807, pictura parietala a fost reinnoita in totalitate.

In 1913, profesorul Vasile Moldovan, cel care l-a insotit intr-o vizita canonica pe episcopul Gherlei Vasile Hossu nota ca biserica din Valeni „e pe varf de deal, mica, de 14 m lunga, 5 m lata, slaba”. Se mai stie ca, in 1937, bisericii i se adaugase un pridvor.

Planul bisericii era cel obisnuit in Maramures: un hexagon cu doua laturi mai lungi (cele care erau reprezentate de peretii laterali), trei laturi care inchideau partea estica (a altarului), de aceeasi dimensiune, si latura care formeaza tampla. Foisorul clopotelor era acoperit cu un coif cu baza patrata, prelungita printr-o piramida cu opt laturi. Ferestrele erau de forma rectangulara.

O biserica pe doi boi In timpul primului razboi mondial, pentru a salva clopotele ce urmau a fi topite si transformate in munitie de razboi, satenii au ingropat clopotul cel mare in cimitir, amenajand locul ca pe un mormant, iar clopotele mici le-au ascuns in zone mai indepartate de biserica, pana la terminarea conflictului.

Existenta zbuciumata a bisericii a parut sa ia sfarsit in 1943, atunci cand a fost impartita in trei si vanduta. In 1933, comunitatea locala a inceput ridicarea unei biserici de zid, constructie finalizata in 1943.

Inzestrarea noii biserici, dificil de realizat in conditiile celui de-al doilea razboi mondial, i-a determinat pe sateni sa vanda vechea biserica din lemn lui Gheorghe Fuior din Cornesti, in schimbul a doi boi.

Se zice ca unii sateni s-au temut sa demoleze biserica si ca prima incercare de a demola turnul a esuat, ca unul dintre cumparatori s-a gandit sa renunte la achizitie, cedand-o parohiei, in schimbul sumei de cumparare. In cele din urma, in 1947, biserica a fost demolata si impartita intre trei beneficiari.

Unul dintre acestia si-a construit la Valeni o casa din lemnul bisericii, dar casa a ars dupa ce a fost traznita. Gheorghe Fuior a dus lemnul in Cornesti si nimeni nu mai stie astazi ce s-a intamplat cu acesta. Cea de a treia parte, singura pastrata pana astazi, cumparata la vremea aceea de Patru Berci Albutu, a fost dusa in Calinesti si transformata intr-o sura cu grajd.

Un posibil viitor muzeu Dupa mai bine de o jumatate de secol, o parte a vechii biserici, cea transformata in sura cu grajd a fost recuperata de preotul ortodox Ioan Bologa si readusa in Valeni. Preotul spera sa reuseasca sa-i dea o noua destinatie, aceea de biserica-muzeu. De la biserica veche se pastreaza altarul, de fapt masa sfantului altar, care este intr-o stare destul de buna.

Chiar si pictura se pastreaza destul de bine. Aceasta datorita faptului ca masa sfantului altar a ramas in Valeni, pe locul fostei biserici. Oamenii au construit un acoperis ca s-o protejeze. Aceasta masa dateaza din secolul XVIII sau XIX. Usile imparatesti se pare ca sunt originale, de la inceputul secolului al XVI-lea.

De la vechea biserica, s-a mai pastrat si o icoana de o valoare deosebita, aflata astazi la Muzeul Satului din Sighet, doi prapori din secolul al XIX-lea si un steag ce a apartinut unei asociatii locale, Asociatia Uniunea Mariana. Numele membrilor acestei asociatii s-a pastrat gravat pe placutele de bronz fixate pe lancea steagului.

Dupa cinci secole de existenta, ce a mai ramas din cea mai veche biserica de lemn din Maramures pare sa-si fi gasit linistea. In curand, mica biserica din curtea parohiala va fi sfintita din nou. Din pacate, ea este departe de aspectul original si este greu de presupus ca va mai reveni vreodata la forma initiala.

"Ce am auzat din batrani”

"Lemnele pastrate in sura evoca o istorie ce acopera aproximativ o jumatate de mileniu. Inceputurile bisericii sunt localizate de traditia orala din Valeni in Manastirea Cuhea unde, conform datarilor dendrocronologice, a fost ridicata in primul sfert al secolului al XVI-lea.

In urma cu un secol, Tit Bud, vicarul Maramuresului, atragea atentia ca „traditiunea spune cum ca biserica din Valeni s-ar fi adus din Cuhea, si ca ar fi fost biserica Manastirei din Cuhea. Ioan Godja Ou completeaza cu „ce am auzat din batrani”, anume „ii vorba ca o fost un preot care s-o tras din Cuhea.

Stiind de manastire o facut a face legatura sa le-o dee, ca ie n-o mai avut.” (...) Nu exista motive sa punem sub indoiala traditia aducerii bisericii din Cuhea in Valeni. Traditiile orale confirmate de documente amintesc de numeroase mutari similare de biserici de lemn in Maramures.

Lemnele conservate in sura pastreaza semne clare de numerotare incizate de mester la demontare si folosite la reasamblarea lor in Valeni. In schimb, momentul mutarii bisericii a fost pana acum datat impropriu spre sfarsitul secolului XVIII.” - Alexandru Babos, Arhitectura religioasa medievala din Transilvania.

"Atat cat mi-a stat in putinta”

"Despre bisericuta de lemn din Valeni, am aflat pe vremea cand eram preot in parohia ortodoxa Glod, acum vreo zece ani si sigur ca acest lucru m-a marcat oarecum, gandindu-ma ca o buna parte a istoriei localitatii noastre, Valeni, s-a pierdut prin aceasta transformare a bisericutei.

In anul 2000, atunci cand am venit ca preot in Valeni am inceput reconstructia aproape din temelii a bisericii de zid, dar, in acelasi timp, impreuna cu Asociatia Culturala „Tiberiu Utan” pe care am infiintat-o, pentru ca sunt unul dintre cei trei membri fondatori, m-am gandit sa recuperam ceea ce a mai ramas din biserica de lemn din Valeni.

Am auzit alte detalii de la un batran credincios, care a scris si o monografie a satului Valeni. Cu ajutorul lui si al altor credinciosi, in 2002-2003, am reusit sa cumparam aceasta bisericuta de la cel care o avea in proprietate. Proprietarul ne-a vandut aceasta bisericuta, in care se mai vedeau urme de pictura.

Din cauza conditiilor in care a fost pastrata, pentru ca a plouat-o destul de mult, aceste urme ale picturii de abia se mai vad. Trebuie sa mentionez ca in aceasta constructie nu a locuit pana la urma nimeni si nici animale nu au intrat in ea. O biserica este destinata unui anumit scop, este sfintita si folosirea ei in alte scopuri poate aduce mari necazuri celui care o detine.

Datorita acestor lucruri, l-am convins oarecum sa ne-o vanda mai ieftin si am reusit sa o aducem prin forte proprii, cu sprijinul credinciosilor din Valeni, a unor donatori si a profesorului Nemes, presedintele Asociatiei, care s-a implicat foarte mult. Biserica a fost adusa in curtea parohiala, unde a stat un an de zile.

In primavara anului 2005, am montat-o in locul in care se gaseste, in curtea parohiala. In cimitir nu mai putea fi amplasata, pentru ca, intre timp, acolo au aparut morminte si nu puteam sa o asez peste mormintele credinciosilor. Oamenii ar fi fost scandalizati. Am amenajat-o atat cat mi-a stat in putinta, pentru ca nu am avut nici un fel de resurse.” - preotul Ioan Bologa