Cine intra astazi intr-o universitate romaneasca va descoperi, alaturi de oameni excelenti, o specimen nou: baronul universitar. Identificarea lui e relativ usoara, daca tinem seama de urmatoarele caracterisitici.
Mai intai, baronul universitar e obsedat de putere, asa ca il veti gasi, timp de multi ani, mai degraba prin rectorate sau decanate decat prin laboratoarele de cercetare. Daca primul mandat se apropie de sfarsit, si-l pregateste cu orice pret pe al doilea. Daca nu mai poate fi Rector, isi inventeaza o functie de Presedinte de universitate.
Ca sa-si extinda puterea, inventeaza mereu noi specializari universitare, sub pretextul ca, oricum, invatamantul se masifica. Nimeni nu stie mai bine ca el ca o noua specializare inseamna noi posturi didactice vacante, pe care le vor ocupa yesman-ii, sicofantii sau vasalii din afara universitatii care platesc tribut si fac juramant de credinta.
Aproape orice noua specializare devine o noua feuda, unde se impart catedre, functii si bani contra servicii si ascultare de porunci.
In al doilea rand, baronul universitar practica dedublarea. Sub retorica europeana, noua sa limba de lemn, se ascunde adevaratul discurs, al faptelor sale de jalnic satrap oriental. Cei care il lauda sunt premiati, cei care il critica - ostracizati, cei care tac, cocosati sub propria lor lasitate, sunt mangaiati pe crestet.
Libertatea academica e pentru ei vorba goala, flatus vocs, cum ziceau scolasticii. Autonomia universitara este impinsa pana la delir personal. Complicitatea si jocurile de culise devin moneda curenta; orice diferenta inseamna, pentru ei, o amenintare care trebuie anihilata.
In al treilea rand, baronii universitari sunt obsedati de propria lor imagine. Ticalosiile trebuie camuflate, trebuie legitimate. Asa ca ii veti vedea, inainte de a le comite, cum pregatesc ca scuza o Hotarare de Senat sau de Consiliu Profesoral sau cum invoca un pasaj trunchiat dintr-un document european.
Uneori ajung la o retorica excesiva, la o inflamare patologica a organului discursului pe care, printr-o analogie medicala, o putem numi retorita. In urma lor nu lasa o scoala, nu lasa discipoli, caci ei sunt unici si istoria ii asteapta. Maculatura produsa de ei e raspandita prin toate canalele institutionale de catre papagali zelosi.
Stramosi ai baronului universitar actual au trait si in epoca socialismului multilateral dezvoltat, numai ca atunci ei aveau circumstante atenuante, ziceau ca ii ameninta securitatea si partidul comunist. Acum nu mai au nicio circumstanta. Raul nu mai vine din alta parte: ei sunt raul!
Sansa de supravietiure a baronilor universitari e direct proportionala cu cantitatea de lasitate si apatie din universitati. Viata lor tine cat lasitatea noastra. Toata lumea spune ca avem nevoie de o noua clasa de politicieni. Eu cred ca mai degraba avem nevoie de o noua intelectualitate universitara, una mai verticala si mai competenta.
Sunt si semne de schimbare. Recenta initiativa a SAR de a realiza o coalitie pentru universitati curate trebuie sustinuta cu toata puterea. Sa fim insa atenti la baronii universitari care, cu apucaturile lor de miriapozi, se pot cocota si acolo.
