Contrar opiniei generale, majoritatea femeilor traficate din Comunitatea Statelor Independente (CSI) si din Europa Centrala si de Est (CEE) au emigrat voluntar. Dupa 1989, rata mare a somajului combinata cu discriminarea a obligat femeile sa renunte la locurile lor de munca.

In plus, ocaziile de a emigra in Europa Occidentala sau in alta parte pentru un trai mai bun au fost si ramin foarte tentante. Crima organizata si coruptia in regiune, precum si profitul mare si riscul relativ mic de a fi pus sub acuzare incurajeaza retelele de trafic uman sa opereze in continuare.

Majoritatea femeilor primesc promisiuni pentru locuri de munca in strainatate ca dansatoare, chelnerite sau menajere, insa apoi sint obligate sa se prostitueze. Unele chiar stiu ca vor lucra in industria sexului inainte de a pleca si ele sint cele care aleg sa faca asta.

In orice caz, nu realizeaza ca majoritatea vor fi vindute ca sclave, constrinse de datorii, ca li se vor confisca actele, vor deveni dependente de droguri si alcool, vor fi intimidate sau vor fi impiedicate fizic sa scape si nu vor avea nimic de spus cu privire la citi clienti pot servi.

Dar cum ajung romancele sa se prostitueze in strainatate? Cine "le ajuta" sa plece din Romania?

Potrivit Organizatiei Internationale pentru Migrare (OIM), peste jumatate de milion de femei sint traficate pentru prostitutie pe parcursul unui an. Mai bine de doua treimi dintre ele, pleaca din Europa Centrala si de Est, ajungind in Balcani.

Din cele 200 de femei descoperite intr-un raid al politiei intr-un bordel din Kosovo, in 2001, 180 nu mai fusesera niciodata in strainatate, iar 150 dintre tinere avusesera inainte un loc de munca. De asemenea, din 61 de femei care mai lucrasera inainte in strainatate, mai bine de jumatate isi facusera loc in industria sexului.

Pe de alta parte, un studiu OIM efectuat in Ucraina si in alte foste tari sovietice, pe un esantion de 1200 de femei, a relevat ca jumatate dintre acestea erau foarte interesate sa munceasca in Occident, dar nici una nu s-a gindit ca prostitutia era o profesie acceptabila.

Traficul de carne vie, realitatea romaneasca cea mai cruda

Din ianuarie 2001 si pina la sfirsitul anului 2003, in Romania au fost deschise 150 de procese impotriva traficantilor, iar aproape 200 de traficanti au fost condamnati, incluzind proxeneti, contrabandisti si persoane care racoleaza victimele.

Traficul transfrontalier nu este o infractiune penala conform legii actuale din Romania, iar infractorii trebuie acuzati pentru alte infractiuni legate de prostitutie, contrabanda de emigranti si violenta. Din cauza ca prostitutia este ilegala, victima este mai des acuzata decit traficantul.

Legea romaneasca nu acorda o atentie speciala pentru protejarea in fata acuzarii a emigrarii ilegale sau prostitutiei in cazurile de trafic intern sau transfrontalier. In primavara anului 2001, Romania a creat Grupul Operativ National pentru Trafic Uman.

In 2001, a fost creat si Centrul SECI pentru Combaterea crimei Transfrontaliere cu o unitate operativa internationala (TF) care se ocupa de traficul de persoane, fiind compus din ofiteri specializati ai statelor membre SECI. In acel an, printr-o colaborare romano-bulgara-elena, a fost descoperita o retea regionala care facuse trafic cu aproximativ 1.000 de persoane.

Peste 800 de femei au primit ajutor de repatriere din partea Organizatiei Internationale pentru Migrare (OIM) intre ianuarie 2000 si primavara lui 2004. Dupa anul 2000 s-a inregistrat o crestere cu 75% a numarului victimelor repatriate dupa experienta sclaviei. Virsta acestor femei este descrescatoare, media fiind in prezent de 19-20 de ani.

Moldova – „depozitul de marfa“

Circa 60% dintre victimele repatriate provin din regiunea Moldovei, adica din judetele cele mai sarace din Romania. Insa exista in prezent o amenintare crescinda ca si fete cu 12 ani sau mai putin de scolarizare sa cada victime retelelor de traficanti. Acest lucru se datoreaza faptului ca majoritatea fetelor cu virste cuprinse intre 15 si 26 de ani au auzit o poveste de emigrare de succes.

Cu toate acestea, aproximativ 20% dintre tinerii cu virsta sub 18 ani nu au auzit niciodata de traficul uman si doar 8% dintre ei cred ca un prieten a fost victima a acestui flagel. De asemenea, majoritatea celor care sint constienti de existenta traficului de femei cred ca acest lucru se intimpla in alta parte.

Din totalul de 500 de persoane ajutate de OIM, intre ianuarie 2000 si primavara lui 2002, in peste 200 de cazuri victimele au fost preluate de organizatii locale pentru ajutor de reintegrare.

Traficul uman: mecanisme si tehnici

Retelele traficante in Europa de sud-est si in Balcani cuprind de la sindicate infractionale mici si neoficiale, pina la cele de crima organizata deosebit de grava. Retelele care actioneaza in zonele mentionate sint mai ales de origine europeana, desi exista legaturi din ce in ce mai mari cu retelele organizate din tarile asiatice.

Acestea opereaza transfrontalier, fie extinzindu-se in tarile sursa, fie stabilind aici parteneriate locale. Traficantii de carne vie folosesc forta ostentativa, cum ar fi rapirea sau violul, dar si inselaciuni mai putin evidente prin care se profita de vulnerabilitatea individului pentru a obtine consimtamintul acestuia.

Aceste retele de traficanti sint de multe ori strins legate de alte sectoare ale infractionalitatii nationale sau internationale, cum ar fi comertul ilegal de narcotice si arme, transportul ilegal de persoane, proxenetism si furtul. Ele opereaza in lumea interlopa si deseori sint ferite de sistemul legal sau au legaturi strinse cu centrele de putere.

Retelele foarte bine organizate devin experte in a evita descoperirea si arestarea prin controlul si manipularea celor traficati si prin complicitate cu oficialitati publice. De asemenea, conditiile economice disperate cresc vulnerabilitatea in fata traficantilor care ofera locuri de munca foarte bine platite in strainatate, dindu-le astfel apa la moara proxenetilor.

Ce este traficul de fiinte umane?

Prima definitie acceptata pe plan international a traficului uman este inclusa in Protocolul Natiunilor Unite pentru Prevenirea, Suprimarea si Pedepsirea Traficului de Persoane, mai ales de Femei si Copii, suplimentind Conventia Natiunilor Unite impotriva Crimei Organizate Transfrontaliere: „Racolarea, transportarea, transferul, ascunderea si primirea persoanelor, prin amenintari sau

folosind forta sau alte forme de constringere, rapire, frauda, inselaciune, abuz de putere sau profitarea de vulnerabilitatea victimei sau de dare ori primire de plati sau beneficii pentru a primi consimtamintul unei persoane de a avea control asupra unei alte persoane, pentru exploatare.

Racolarea, transferul, ascunderea sau primirea unui copil in scopul exploatarii va fi considerat tot trafic de persoane, prin copil intelegindu-se orice persoana cu virsta sub optsprezece ani“. Protocolul Natiunilor Unite defineste traficul de persoane ca fiind o infractiune impotriva umanitatii, marcata de intentia de inselaciune si exploatare.

Acesta ofera o acoperire larga cu privire la metodele de desfasurare a traficului uman, incluzind nu numai forta, constringerea, rapirea, inselaciunea sau abuzul de putere, ci si metode mai putin explicite, cum ar fi gradul de vulnerabilitate al victimei.

Nu este necesar ca o victima sa treaca granita. Femeile si copiii care sint traficati domestic pentru prostitutie si munca fortata in tara lor sint de asemenea protejati conform prevederilor unui articol special din Conventia principala a Natiunilor Unite.

De asemenea, persoanele traficate, mai ales femeile – pentru prostitutie si copiii – pentru munca, nu mai sint considerate infractori, ci victime ale unei infractiuni. Elementul cheie in procesul traficului uman este exploatarea ca scop, nu doar migrarea dintr-o tara in alta.

Zece motive pentru care traficul de femei nu este prostitutie

Intimidare prin mijloace psihice si fizice; folosirea fortei, a inselaciunii sau manipularii pentru recrutarea persoanelor de sex feminin; relocarea fortata a victimelor pe teritoriul tarii de origine sau in strainatate; ingradirea libertatii de miscare a victimei prin confiscarea tuturor documentelor legale (pasaport si buletin); imposibilitatea victimei de a alege identitatea si numarul de

„clienti“; izolare fata de familie, prieteni sau de orice alta persoana din afara locului unde este tinuta victima (mai ales fata de autoritati sau servicii sociale); impunerea prestarii de servicii din partea victimei ca rascumparare a unei asa-zise „datorii“; alegerea ca tinta a persoanelor de sex feminin care cauta securitatea economica prin munca in strainatate;

exploatarea femeilor si copiilor ca obiecte sexuale; profitarea de conditiile economice precare ale victimelor, precum si implicarea si manipularea autoritatilor locale in sistemul traficului de femei.

„Traficul de persoane este o rusine pentru demnitatea umana si un afront adus noua tuturor. Nu este momentul pentru prea multa vorbarie, este timpul sa actionam“, considera Mircea Geoana, Ministrul Afacerilor Externe al Romaniei