Printre sindicalistii onesti, preocupati intr-adevar de viitorul lor, s-au inflitrat si opt, noua membri reprezentind „sindicatul” petrolistilor condus de Ioan Mocan, al caror principal obiectiv a fost insa nu sa traga un semnal de alarma in legatura cu noile texte de lege, ci sa aminteasca opiniei publice ca un

individ cercetat penal poate face pe liderul sindical. Un lider sindical ofuscat ca a ramas fara sindicat. Pentru ca Ioan Mocan nu mai reprezinta pe nimeni. Decit cel mult o mina de oameni care nu inteleg defel ce se intimpla in Romania in ultimii ani.

Alaturi de Mocan si de viceliderul, Liviu Sirca, s-au aflat, la manifestarea din 21 februarie, nu mai mult de noua oameni. Cit un sindicat de la o revista pentru decoratiuni interioare, nicidecum o prezenta semnificativa pentru Schela de extractie a petrolului din Suplac.

De fapt, Mocan se crede in continuare lider sindical la SNP Petrom Suplacu de Barcau, uitind ca a fost dat afara din sindicat pentru grave abateri, iar decizia i-a fost comunicata inca din data de 1 octombrie 2004.

Mai are in jurul sau doar vreo 40 de oameni, care nici macar acestia nu l-au insotit toti la apriga manifestatie de protest de lunea trecuta.

In urma cu ceva vreme, Ioan Mocan ne declara ca a suferit un atac de cord in timpul serviciului, la Suplac, dar pe care l-a dus pe picioare pina la Şimleul Silvaniei, unde brusc i s-a facut rau. Şi de aceasta data Mocan era in concediu medical, pregatit sa intre, apoi, in concediul legal de odihna.

Cu toatea acestea, omul a gasit puterea sa se agite in fata Prefecturii bihorene vreme de citeva ceasuri, sa ofere interviuri si sa fluture bannere a caror continut nu avea nimic de-a face cu scopul initial al actiunii sindicale, respectiv protestul impotriva posibilelor modificari ale Codului Muncii.

Gazeta a scris in repetate rinduri despre modul in care Mocan a stiut sa-si utilizeze pozitia de lider sindical in folos propriu.

Ioan Mocan este actionar si administrator la doua firme, SC Transoceania SRL si SC Echipament Gurp Montaj SRL, iar prin relatiile construite in timp in interiorul SNP Petrom a reusit sa obtina o multime de contracte in absenta vreunei licitatii si fara ca macar, dupa dobindirea acestora, sa execute

lucrarile la care se angajase. Facturile emise de cele doua firme si acceptate de sucursala au fost compensate cu conbustibil M de la Rafinaria Petrolsub Suplacu de Barcau, cu toate ca cele doua firme ale lui Mocan nu erau autorizate sa comercializeze produse petroliere.

Mai mult, compensarile nu au fost inregistrate in totalitate in contabilitatea firmelor controlate de Ioan Mocan.

In tot acest timp, Mocan nu s-a dat in laturi nici din a transforma sindicatul in instrument de santaj asupra conducerii executive, si nu s-a sfiit nici sa apeleze la deconturi false ori supraestimate in numele sindicatului, reusind chiar performanta de a prezenta spre decontare facturi care aratau ca a dormit, in aceeasi noapte, in doua orase

diferite. Mai mult, complici ai lui Mocan au facturat lucrari fictive si au pretins plata acestora in contul firmelor sale, folosind pentru aceasta documente cu continut falsificat, fara nici o legatura cu lucrarile realizate.

De fapt, nu doar ca auto-intitulatul „lider” a fost exclus din sindicat, ci, mai mult, Sindicatul Liber Petrom-Petromservice Marghita a luat hotarirea, cu majoritate de voturi, ca prin reprezentantii sai legali, sa formuleze plingere penala impotriva lui Ioan Mocan, pentru toate cele pomenite mai sus si pentru multe altele.

Cercetat in mai multe dosare penale, conducind un sindicat fantoma, actiunea lui Ioan Mocan a nimerit ca nuca in perete, punind sub semnul intrebarii intreaga manifestare sindicala de saptamina trecuta. Ar fi timpul ca liderii locali ai BNS, CNSRL-Fratia ori CSDR sa ia atitudine.

Ori il sustin deschis pe Mocan si mina lui de oameni, ori se delimiteaza de actiunile acestuia, care, se vede, nu au nimic de-a face, de cele mai multe ori, cu actiunile concertate ale celorlalte sindicate.

Asta pina nu e prea tirziu si pina cind niste proteste absolut normale nu vor fi aruncate in derizoriu de insanitatile egocentrice ale unui individ care si-a pierdut pina si calitatea de sindicalist.