Via Bucuresti, Interviul Saptamanii a poposit la Tenaris Silcotub, la seful Paolo Bassetti, vicepresedinte consiliului de administratie. Un interviu mai amplu, parti din acest dialog urmand sa fie difuzate cu alte prilejuri. Ce spune Bassetti, care nu este Dracula? Ca romanii si italienii sunt foarte inruditi.

Italienilor le-a luat 20 de ani sa rezolve problema aterizarii pe ceata pe aeroportul din Milano. inca, pe aeroportul din Cluj nu se poate ateriza cand este ceata. In opinia lui Paolo Bassetti, Zalaul ar trebui sa fie un nod feroviar multinodal. Dar, atata timp cat calea ferata este inconjurata de locuinte, baruri si discoteci, mai devreme sau mai tarziu, o sa dispara statia de cale ferata.

Daca planul de urbanism al Zalaului nu va fi gandit foarte bine, mai devreme sau mai tarziu, industria va pierde si va fi nevoita sa se mute. Bassetti crede ca locul de munca al oamenilor trebuie sa arate bine. Pentru asta este nevoie de extindere. Vicepresedintele executiv de la Tenaris Silcotub spune ca in Calarasi autoritatile nu sunt de incredere, „aici ne putem exprima punctele de vedere. Si ni se raspunde". Dar,...

„Nu sunt Dracula"

Rep.: O sa incep mai intai cu un zvon care circula prin oras...

Paolo Bassetti: Nu sunt Dracula....

Rep.: O sa mutati fabrica cu totul la Calarasi...

P.B.: Asa ceva este imposibil. Asa cum stiti, de cand ne-am intalnit ultima data, am cumparat combinatul de la Calarasi. Si ceea ce avem nevoie in Zalau este mai mult spatiu. Ca sa facem mai multe investitii. Mai mult spatiu am cerut Consiliului Local, sa ne ajute sa gasim niste terenuri pentru ca situatia juridica a terenurilor care inconjoara Silcotub este foarte incurcata.

Si daca nu putem gasi aici spatiul necesar, parte din investitii ar putea fi, intr-adevar, trimise spre Calarasi.

Rep.: Despre ce fel de investitii ar fi vorba?

P.B.: Ceea ce vrem sa facem este sa modernizam tragatoria de tevi, vrem sa ne extindem si in domeniul tevilor petroliere, unde sa suplimentam numarul instalatiilor de control, sa avem instalatii de control mai bune, sa ne extindem capacitatile de productie. Investitiile noi vor viza tevile cilindrice, tevile trase la rece, tevi petroliere foarte speciale.

In urmatoarele 12 luni veti vedea reconstruirea tuturor liniilor de productie. in principiu, din momentul in care am venit, am preluat o fabrica foarte puternica pe partea de laminare si adaugam toate instalatiile de control de calitate necesare in asa fel incat produsele noastre sa poata fi livrate la producatori locali si in strainatate, cu cerinte foarte exigente de calitate. Un alt lucru pe care vrem sa il facem este sa aducem aici in Zalau productia de mufe pentru tevi petroliere, sa producem aici mufe pentru intreaga Europa.

Valoarea totala a investitiilor este de 23 de milioane de dolari, pana in noiembrie 2006. Pentru aceste investitii avem nevoie de spatiu. Noi le-am spus celor de la Primarie ca suntem dispusi sa cumparam teren in alta parte, ca sa dam la schimb. Nu am cerut un tratament preferential.

Daca aveti timp cinci minute, dupa ce terminam, putem merge sa vedeti ceea ce am demolat pentru a face loc noilor hale.

Ingrijorari si preocupari

Rep.: Ce va nemultumeste de cand ati venit aici, in Zalau, in Salaj?

P.B.: Nu stiu ce se vorbeste prin oras, nu sunt nemultumit, din contra, sunt foarte multumit. Ceea ce ma ingrijoreaza insa foarte mult este unde ne vom pozitiona in 10 ani de acum incolo. Pentru ca avem nevoie de servicii de apa industriala, de organizare pe alte baze, avem nevoie de o asigurare sigura de energie electrica. Ceea ce ma ingrijoreaza sunt si drumurile, cresterea traficului.

Si Silcotub va ajunge sa exporte 65 – 70 la suta din productia sa, astfel ca peste 10 ani vom avea nevoie de o infrastructura mai buna, pentru a sprijini expansiunea noastra, a Michelin sau a altor companii. Si intrebarea pe care am pus-o orasului este: exista un astfel de plan? Cand am sosit anul trecut nu era nici o casa in fata noastra.

Daca te uiti afara astazi pe geam vezi in fiecare luna cate o casa noua. Si intrebarea care se pune daca acest oras organizeaza spatiile sau este un fel de vest salbatic, unde oricine sa poata construi orice doreste, pentru ca asta ar fi o greseala.

Eu imi imaginez Zalaul peste 10 ani cu o sosea de centura, cu o conexiune la autostrada, si va trebui sa defineasca in mod clar care este zona industriala. Nu as spune ca sunt multumit sau nemultumit, as spune numai ca sunt preocupat si ingrijorat. Tocami pentru ca vin dintr-o tara in care s-au facut foarte multe greseli de acest fel. Raspunsul la intrebarea dvs. este ca ma ingrijoreaza foarte mult faptul ca orasul nu are un plan.

Mai ales discutii rationale

Rep.: Care este politica firmei dvs. fata de autoritatile locale?

P.B.: Sa purtam discutii rationale, in care sa prezentam viziunea noastra, in mod foarte deschis, si sa incercam sa explicam foarte rational gandirea noastra.

Ne-am exprimat ingrijorarea noastra in privinta lipsei unei zone industriale foarte clar definite Consiliului Local Zalau, ne-am prezentat la una dintre sedinte, am facut o prezentare: asta vrem sa facem, astea sunt ingrijorarile noastre, ce va ganditi sa faceti ca sa ne ajutati.

Al doilea comentariu pe care l-as face este ca sunt un membru al acestei comunitati si suntem intotdeauna disponibili sa raspundem la intrebari. Sincer, astazi trebuie sa ne concentram foarte mult pe comunitatea noastra restransa, oamenii nostri si familiile lor.

Si cred ca influenta noastra asupra acestei comunitati, daca va fi vreuna, asupra comunitatii mai largi din Zalau, se va face prin oamenii nostri, salariatii nostri.

Asa cum ati auzit deja, am avut o prima zi a portilor deschise, care a fost foarte interesanta, la care am invitat familiile tuturor salariatilor nostri sa vina sa vada locul de munca al parintilor lor si am incercat sa le explicam ca desigur exista probleme legate de calitate, de productivitate pe care trebuie sa le rezolvam.

Noi incercam foarte mult si speram sa avem o relatie foarte rationala, lucru care difera foarte mult fata de relatiile pe care le avem in Calarasi, unde mediul este mult mai complex.

Invatatura, nu handbal

Rep.: Si, totusi, cum va situati fata de asteptarile comunitatii care inca se manifesta in sensul de a astepta sprijin daca se poate concret financiar, material?

P.B.: De exemplu?

Rep.: Sa zicem – se asteapta sprijin financiar din partea Tenaris Silcotub nu numai pentru echipa de handbal, poate si pentru a participa la cofinantarea unor proiecte...

P.B.: Zalaul este un oras interesant. Aici sunt si alte companii, nu numai Silcotub. Exista companii ca si Michelin, Rominserv, si multe alte companii mici de succes, din cate am inteles Zalaul este al doilea mare importator din Romania de masini second – hand. Zalaul este un oras in care sunt foarte multe initiative mici. Silcotub angajeaza in mod direct sau indirect circa 6.000 de persoane.

Si consider ca daca noi ne facem bine treaba, asta inseamna ca deja sprijinim foarte puternic comunitatea noastra. Eu nu stiu care sunt aceste asteptari, insa eu nu cred ca Silcotub poate ajuta orasul sa rezolve problema planificarii. Silcotub poate doar sa asculte ce vrea sa faca acest oras.

Un exemplu concret: consider ca noi putem sprijini substantial orasul, autoritatile locale in cazul in care doresc sa supuna atentiei Comunitatii Europene proiecte. Stiu ca organizatii internationale au vizitat deja primaria orasului si ne-au adresat deja intrebarea ce credem despre orasul Zalau si in acest sens suntem intotdeauna pregatiti sa ajutam.

De asemenea, este insa foarte important ca si comunitatea sa inteleaga ca Silcotub este doar unul din membrii acestui oras si ca nu-i poate substitui pe toti ceilalti. Sa contribuie in cadrul unor dezbateri rationale pentru rezolvarea problemelor cu care se confrunta. Si sa va dau un exemplu foarte concret.

Pentru mine este mai important sa implementez programe de burse pentru copiii salariatilor nostri, cu rezultate excelente la invatatura, decat sa sprijin echipa de handbal.

Rep.: De ce?

P.B.: Pentru ca noi avem 1.000 de copii ai salariatilor nostri aici in Zalau. Cred ca ajutand familiile sa-si educe copiii, contributia noastra la aceasta comunitate, la acest oras este mult mai importanta. Pentru ca atunci cand ai o comunitate care este foarte eficienta in a-si educa copiii si care stimuleaza cei mai tineri membri ai sai, atunci ai viitorul asigurat peste 30 de ani.

Sprijind echipa de handbal poti fi fericit cativa ani, pe urma cand echipa incepe sa piarda nu iti mai ramane nimic. Pe viitor, as fi mult mai inclinat sa sprijin efectuarea unui studiu privind urbanizarea orasului decat sa finantez echipa de handbal.

Lipsa de rationalitate

Rep.: Care credetj ca sunt principalele probleme ale tarii la nivel macroeconomic, legislativ, care ingreuneaza activitatea companiei dvs.?

P.B.: Sunt membru al Consiliului Investitorilor Straini. Vorbind la modul general, consider ca atat companiile straine, cat si cele locale, sunt ingrijorate de lipsa de rationalitate care se simte in unele cazuri cand sunt discutate probleme legate de reforme radicale in domeniul energiei de exemplu, infrastructura, politica de preturi.

Si din nou se ridica intrebarea: unde va fi Romania in 10 ani de acum incolo? Va fi un exportator net de energie? Este corect ca energia hidro, produsa la costuri mai mici, sa fie sursa de valuta in tara sau ar trebui ca aceasta energie sa fie valorificata superior aici in tara? Sa va dau un exemplu din domeniul nostru.

Cumparam fier vechi la 200 de dolari si exportam teava la 1.500 – 1.600 dolari. Noi avem valoare adaugata de 1.300 de dolari pe tona. Noi folosim ca energie primara energia electrica. De ce Romania sa exporte energie electrica si nu produse cu valoare adaugata mare? Aceasta sunt probleme macroeconomice la care aceasta tara va trebui sa le faca fata.

Astazi, in calitatea mea de consumator eligibil de energie, eu nu pot cumpara direct energie electrica pentru Donasid. Si nici nu stiu cu cine sa stau de vorba cand ridic aceasta problema, pentru ca autoritatile nu au decis inca in ce mod sa reglementeze piata energiei. Este foarte bine ca Romania se indreapta spre Comunitatea Europeana, insa nu putem intra in Europa acceptand defectele Europei.

Europa se uita la noi si ne spune: asta trebuie sa faceti ca sa intrati in UE. Sa nu acceptam insa anumite reglementari care nu sunt acceptabile pentru noi. in domeniul energetic, in Europa exista oligopol de stat. Care nu este deloc eficient. in Romania nu se poate reproduce acest oligopol de stat.

In Romania este nevoie de un cadru nou, care sa permita dezvoltarea de investitii care sa scada costul de productie. De o politica care sa stimuleze producatorii locali de valoare adaugata. Ministrul Seres, din Zalau, ar trebui sa fie foarte ingrijorat de evolutia pietei energiei, de constructia de autostrazi si de felul in care intram in Comunitatea Europeana.