Cele doua societati care detin microrafinarii pe raza judetului Constanta pentru obtinerea combustibililor usori si a fractiilor de benzina si motorina cu cifra octanica redusa isi continua nestingherite activitatea de poluare a mediului inconjurator.

Dincolo insa de mirosurile nocive emanate de cele doua societati, in spatele gardurilor bine pazite sunt tesute afaceri ilegale, prin care statul roman si contribuabilii sunt trasi in piept cu sute de miliarde de lei.

Desi ambele societati si actionarii lor s-au aflat in centrul mai multor scandaluri cu rezonante publice, autoritatile inchid ochii, asa cum au facut-o si in momentul la care au permis deschiderea activitatii celor doua societati.

De numele Eco Petroleum se leaga mai multe afaceri ilegale derulate in combinatie cu gruparea RAFO, in timp ce administratorul Eco Ledo Net este un cunoscut tepar romano-canadian, cautat si acum de organele judiciare pentru operatiunea Belorusia, prin care statul roman a fost jefuit de peste 18 miliarde de lei vechi.

Actionarul majoritar de la Eco Ledo Net isi face si el veacul in Ungaria, lasand afacerea de la Navodari sa curga sub indrumarea unui flacau din Bucuresti. Piata reciclarii reziduurilor petroliere din judetul Constanta este controlata aproape exclusiv de catre doi agenti economici certati cu mediul inconjurator, dar mai ales cu legile tarii.

Ambii poluatori fiscali si de mediu poarta in denumire particula ECO, ceea ce ar sugera o grija deosebita pentru sanatatea aerului pe care il respiram. In realitate, in spatele denumirilor Eco Petroleum si Eco Ledo Net se ascund grupuri mafiote extrem de nocive si violente, care alimenteaza filiera de afaceri a retelei Dragonul.

Microrafinaria Eco Petroleum este situata in incinta Oil Terminal, cu acces de pe strada Justitiei. Dupa o poarta metalica, aproape in permanenta se ascund mai multe cisterne de mare tonaj, care parasesc incarcate sau goale incinta, chiar si atunci cand furnalul colorat cu steagul national si insemnele Eco Petroleum nu fumega.

Dat in urmarire, Cornel Stamate se lafaie la Eforie

Firma traieste inca de pe urma contractelor grase cu armata, dar mai ales din plimbarea unor cantitati imense de combustibili prin alte colturi ale tarii.

In acest sens este cunoscut incidentul petrecut in vara acestui an, cand Eco Petroleum a achizitionat 14 cisterne de motorina de la Rafo, dupa care a incercat sa schimbe destinatia a sapte din ele, in scopul scaparii de accize, TVA si alte taxe speciale.

Firma constanteana fusese angajata de Cornel Stamate, care nu avea nici o calitate oficiala, ba chiar era dat si in urmarire generala pentru ispravi similare. Politia spune si se face ca il cauta si acum, desi individul isi face veacul in Eforie.

In scriptele ORC, firma apartine lui Gheorghe Chealfa (86%), unul din asociatii lui Corneliu Iacobov din societatea Rafo Gmbh Viena, Cristina Tigancea (2%) din Comanesti, Mirela (0,9%) si Iulian Pascanu (1%) din Onesti, Robert Ziscovici (5%) si Antonio Valentin Rocsin (5%), ambii din Bucuresti.

Cel din urma este fiul lui Teodor Rocsin, fost consilier al lui Adrian Nastase pe probleme de mediu, administrator special la Petrotub Roman si membru in consiliul de administratie al clubului de fotbal Dinamo Bucuresti.

Bacauanii si bucurestenii mentionati au pus mana pe microrafinaria din curtea Oil Terminal in anul 2003, preluand-o de la Corneliu Balta, fostul sponsor penal al clubului Dinamo, inculpat si condamnat pentru o tranzactie ilegala de combustibili cu Petromidia.

Eco Ledo Net, firma unor tepari internationali

conductele de combustibili ale Rompetrol Rafinare. La doar cativa kilometri au fost descoperite in anii trecuti mai multe instalatii artizanale, ceea ce spune totul despre potentialul zonei. Obiectivul industrial a rasarit in zona, in urma cu doi-trei ani, in prelungirea baracilor detinute de Imvest si Constructii Complexe.

Fumul si duhorile de slamuri se simt din zona cartierului de case din Navodari. Tihna din ultimii zece ani, de la inchiderea USAS-ului (actualul Fertilchim Marway), a luat sfarsit pentru localnici, odata cu inventia acestei Eco Ledo Net. Rufele lor „albe" sunt marturia unei gestiuni de exceptie a mediului, reluata dupa ani buni.

Desi aflati in vecinatate, locuitorii nu au habar cine ar putea fi in spatele microrafinariei. stiu si declara ca aceasta este alimentata cu slamuri aduse cu trenul, in timp ce produsul finit este expediat pe cai rutiere, cu cisternele. Cei mai multi cred ca afacerea este a unui fost angajat de la Petromidia, ruda unui consilier local.

In realitate, nici macar nu pot intelege combinatiile mafiote care se afla in spate.

Potrivit datelor existente la Oficiul Registrului Comertului Bucuresti, Eco Ledo Net este detinuta de Racz Peter Atilla – cetatean roman cu domiciliul la Budapesta, nascut in 1970 la Oradea, care are 35% din afacere – Dorel Oanta, din Bucuresti, nascut in 1975, la Adunatii Copaceni, din judetul Giurgiu, care detine 65%.

Societatea are sediul social in Bucuresti, in timp ce microrafinaria de la Navodari constituie doar un punct de lucru.

Administrator cautat de organele judiciare

Afacerea este administrata de Pompiliu Ristin, cetatean roman cu domiciliul in Canada, nascut in 1968 in localitatea Cenei din judetul Timis. Ristin este si acum cautat de organele judiciare, dupa ce, in 2003, a realizat impreuna cu alti trei tovarasi din Moldova un import gigantic de produse petroliere din Bielorusia, prin intermediul unei firme inregistrate in Statele Unite ale Americii.

Marfa a fost scutita de accizare, pentru ca Ristin a declarat ca aceasta urmeaza sa fie adusa in judetul Bihor, unde trebuia sa i se modifice cifra octanica, dupa care va fi retrimisa in tara de provenienta. Autoritatile au constatat insa ca marfa a disparut, bugetul de stat fiind prejudiciat cu peste 18 miliarde de lei vechi prin neplata accizelor.

In declaratie, combustibilul urma sa fie prelucrat la SC Petrocris SRL stei, unde patronul acesteia, nimeni altul decat ungurul Racz de la Eco Ledo Net, detinea o instalatie similara celei din Navodari.