Universitarii clujeni au pangarit in vara cetatea cea mai de pret a romanilor. Tone intregi de deseuri au fost ingropate in situl arheologic de nimeni altii decat profesori universitari din Cluj-Napoca, studenti si elevi care au lucrat pe santierul arheologic toata vara.

Dupa cateva saptamani bune petrecute "la practica", arheologii condusi de vestiti profesori ai Facultatii de Istorie din Cluj au dat dovada celor sapte ani de acasa. Cadrele universitare si studentii au ingropat gunoaiele in trei locuri, tocmai in situl arheologic, la cativa pasi de sanctuarele sfinte ale dacilor.

Presedintele transilvanean al Fundatiei Renasterea Daciei, Vladimir Brilinsky, a semnalat primul dezastrul lasat in urma de "scoala" de arheologie.

Pentru ca situatia se repeta de ani buni si autoritatile nu au dat semne ca ar vrea sa indrepte ceva, Brilinsky s-a pus pe sapat, a incarcat sacii de gunoi in masina si i-a predat cu explicatiile de rigoare institutiilor care ar fi trebuit sa vegheze: Parcul Natural Gradiste, Muzeul Civilizatiei Dacice si Romane Deva, Directia pentru Cultura si Culte, Consiliul Judetean si Garda de Mediu.

Acum, ca o palma intoarsa manierelor universitare clujene, cativa directori de institutii au facut claca si s-au decis sa adune ei deseurile ascunse in gropi de cei platiti din bugetul statului tocmai pentru a avea grija de situri.

Comisarul sef al Garzii de Mediu, Cristian Moldovan, a dat aici peste cosmarul oricarui ecologist: sticle, ambalaje de tot felul si plasticuri in cantitati industriale. "M-am ingrozit cand am vazut cat gunoi au putut lasa. Nu mi-as fi putut inchipui vreodata ca se poate intampla asa ceva.

Habar n-am ce au descoperit ei lucrand o vara intreaga, dar stiu precis peste ce am dat noi", declara obidit comisarul Moldovan, dupa cateva ore de strans gunoaiele imprastiate pe costisa terasei a unsprezecea a cetatii. Cu cat directorii transpira mai tare si zecile de saci se umplu, cu atat furia este mai mare. Comisarul sef e gata sa le scrie amenda universitarilor clujeni.

Le-a trimis deja o adresa prin care informa conducerea Universitatii Babes Bolyai despre cele petrecute in sit. A primit un raspuns halucinant: "Mi-au scris ca responsabili cu curatenia sunt cei de la Muzeul din Deva si cu asta, gata, s-au spalat pe maini de murdariile colegilor lor".

Comorile universitarilor

Ditamai directorii, muzeografi deveni si rangeri ai Parcului Natural Gradiste, au dezgropat toata ziua la gunoaiele ascunse in gropile de langa sanctuare la comanda universitarilor clujeni. Inarmati cu sape si harlet, directorii au muncit toata ziua, dar n-au reusit sa dea nici de fundul primei gropi cu gunoaie. Dupa trei luni, deseurile puteau a mortaciuni si iti intorceau stomacul pe dos.

In tabara se muncise serios: doze de bere si sticle de apa minerala pe jumatate pline zaceau cu sutele ca o marturie imputita a "lipsei de fonduri" si a "salariilor de mizerie" de care se plang cercetatorii. Un soarece dacic murise inecat intr-un "vestigiu" parasit de universitari si acum isi facea datoria de bomba puturoasa.

Directorul Directiei de Cultura, Ioan Sicoe, a marturisit ca n-ar fi crezut ca Brilinsky are dreptate daca n-ar fi vazut cu ochii lui: "Ma gandeam ca au aruncat acolo, niste mizerii, ca tot romanul. Dar niste cercetatori vestiti sa dea dovada de atata lipsa de civilizatie... nu m-as fi gandit".

Scoliti si cu pretentii de aparatori ai patrimoniului national, clujenii si-au ingropat "munca" de peste vara, semn ca stiau foarte bine ca abandonarea de gunoaie este interzisa oriunde in tara, dar intr-un sit de importanta celui din Muntii Orastiei. Ca o cireasa pe tort, deasupra gramezilor erau aruncate saltele care au suportat distractiile nocturne ale arheologilor.

Vladimir Brilinsky crede ca seful de santier, profesorul Ioan Glodaru, care ar fi trebuit sa gestioneze altfel situatia, ar trebui pedepsit dur. "Daca nu vor fi amendati, vara viitoare situatia se va repeta, iar prefectul va dispune din nou constituirea unei comisii care sa curete dupa ei".

Banul, zeul silvicultorilor

Cetatile dacice din Muntii Orastiei sunt cele mai importante vestigii istorice ale romanilor si sunt printre putinele situri din tara incluse din 1999 pe lista patrimoniului UNESCO. Recunoasterea mondiala nu a insemnat mare lucru pentru autoritatile romane.

Desi o lege aparuta in 2004 prevedea elaborarea de catre Ministerul Culturii a unui program de protectie pe cinci ani, autoritatile centrale s-au facut ca uita de legea pe care au initiat-o si au semnat-o.

Mai mult, aceeasi lege prevede stabilirea de catre Consiliul Judetean a unor planuri anuale de protectie, planuri care ar trebui sa contina si modalitatile concrete de finantare a lucrarilor asupra monumentelor istorice din lista patrimoniului mondial. Nici fosta conducere a CJ, nici cea noua nu au scris nici macar inceputul planului, nici macar de ochii lumii. Ca si cand legea nu ar exista.

Si, pentru ca dezinteresul sa fie complet, Directia Silvica care administreaza zona prin Parcul Natural Gradiste se preface ca se lupta... pentru paduri. De la infiintarea zonei protejate, arheologii se umilesc an de an cerand forestierilor acceptul de a taia copacii din situl arheologic de la Sarmizegetusa.

In perimetrul parcului au fost instituite, fara consultarea specialistilor sau a Ministerului Culturii, zone de protectie speciala unde se interzice orice forma de exploatare, chiar si valorificarea arheologica. Asa se face ca, an de an, vestigiile dacice - cele care au facut fata invaziei si furiei romane - sunt daramate de arborii care cad peste ziduri fara ca cineva sa poata interveni.

Arheologii nu au dreptul sa taie nici macar copacii daramati de stihiile naturii. Terasa a noua, care cuprinde vechile hambare, atelierele de fierarie si sticlarie ale dacilor arata ca un cimitir arboricol. Doboraturile se intind spre nord pana catre zona Caprareata.

Furtuna din vara a doborat mii de metri cubi de fagi pe mai mult de un hectar din situri, loc in care cercetarile ar putea continua si 50 de ani de acum incolo.

Situatia nu-i impresioneaza pe cei din conducerea Directiei Silvice, care isi permit totusi sa rada parchete intregi de padure la doar cativa kilometri departare, asa ca din Sarmizegetusa, privirea ti se opreste direct pe versantii golasi. Asa stiu silvicultorii romani sa faca protectie intr-un parc natural.

Din cauza TAF-urilor care transporta lemnele la interval de nici jumatate de ora, drumul de acces catre Sarmizegetusa a devenit accesibil doar masinilor 4x4.

Desi Administratia Parcului sustine sus si tare ca in zona cetatilor nu se pot exploata arborii, pana la urma, sefii directiei ar fi de acord sa taie copacii contra sumei de 672 milioane de lei, drept taxa pentru scoaterea din fondul forestier al suprafetei respective. Bani care ar urma sa fie dati de stat, tot la stat... "Ma intreb si eu ce vrem de fapt.

Vrem sa ocrotim padurea sau vestigiile dacilor?", se revolta directoarea Muzeului Deva, Adriana Pescaru. "Pentru ca muzeul nu are de unde sa dea atatia bani, ne-a ajutat Dumnezeu si a trimis furtuna, dar cu toate astea, nu vor sa scoata lemnele prabusite peste sit. Sub radacinile copacilor stau constructiile din perioada dacica", explica Pescaru.

La adresa trimisa in iunie mai multor ministere, au balmajit raspunsuri doar Ministerul Mediului si RNP, prin care se explica laborios, pe cateva pagini: "Nu se poate". Si tot scandalul se poarta pentru o padure in care, potrivit arheologilor, in anii ‘70 se facea exploatare forestiera.

Cat priveste cetatile dacice, ramane de vazut un singur lucru: cat vor mai suporta cei de la UNESCO dezinteresul romanilor pentru propria istorie…

P.S. - Pana la inchiderea editiei, nu am putut obtine un punct de vedere oficial din partea conducerii Directiei Silvice Deva.