Incondeierea sau impistritul oualor, cum se spune prin partea locului, e un obicei stravechi in traditia bihorenilor. In sud-vestul judetului, intr-o mica localitate de munteni, arta broderiilor pe oua este o traditie ancestrala, pastrata pana in prezent.

O traditie practicata de la tancii de-o schioapa, pana la cei ajunsi la varsta senectutii. Satenii din Dragoteni se mandresc ca sunt singurii din toata Tara Crisanei care, de Sfintele Sarbatori de Pasti, brodeaza ouale ca nimeni altii.

Oul, vazut ca un simbol primordial, samanta vietii, este, potrivit traditiei, vopsit si incondeiat in zilele de joi si de sambata din Saptamana Mare. Asa au celebrat satenii din Dragoteni Invierea Mantuitorului.

Indragostiti de impistritul oualor de Pasti, localnicii s-au adunat, in Vinerea Mare, in cadrul unui festival cum nu s-a mai vazut pe meleagurile bihorene. Fac asta deja de zece ani si sunt decisi sa nu lase uitarii obiceiurile sacre pe care le-au mostenit din strabuni.

Dealtfel, strabunii au stat aici alaturi de fii, nepoti si vizitatori, imbracati in costumele populare pe care chiar ei le-au lucrat. Artistii din Dragoteni au tinut sa imparta traditiile si spiritul Pastelui cu alti sateni.

S-au adunat in vatra satului si au aratat intregii lumi ca Pastele inseamna pentru ei ceva mai mult decat concediu si relaxare. Toti artistii s-au remarcat prin talent si pricepere. Cu chisita in mana au transformat fragilele oua in adevarate opere de arta, eterne valori traditionale ale bihorenilor.

Cand veni vremea concursului de incondeiat oua, toti iubitorii de arta din Dragoteni au stat cu ochii atintiti asupra mainilor unei femei, desi aceasta facuse doar o demonstratie artistica. Dorina Hamza, artist popular, este una dintre cele mai de seama reprezentante ale pastrarii obiceiului incondeierii oualor din Romania.

A participat la fiecare editie a festivalului si, de fiecare data, a castigat cate un premiu. Deoarece sateanca are deja un renume pentru maiestria cu care modeleaza ceara topita, in acest an Hamza n-a mai participat la concurs. "Sa fac loc si celor care de abia acum doresc sa se afirme", a spus dragoteanca.

Dorina Hamza este un exemplu viu al transmiterii obiceiului impistritului din generatie in generatie. S-a nascut la Dragoteni in urma cu 46 de ani si a mostenit talentul de la mama sa.

Hamza este renumita nu numai pentru incondeierea oualor, ci si pentru tesaturile populare traditionale aplicate pe stergare, diferite materiale ornamentale si articole de port popular. Casa femeii este un mic muzeu al traditiilor populare bihorene.

Joia trecuta din Saptamana Mare, artista a inceput dis de dimineata un adevarat ritual de pregatire a incondeierii oualor, vechi de sute de ani, urmand cu sfintenie pasii stramosilor.

Prima data, a dat de mancare orataniilor din curte, apoi a ales cele mai frumoase oua, s-a spalat pe maini cu migala si, in liniste, si-a spus rugaciunea. Dupa care s-a apucat de treaba. In mainile pricepute ale femeii, ouale prind viata.

In palmele batatorite de asprimea muncii campului, micile oua par gata sa se sparga. Dar degetele lucreaza cu maiestrie pe coaja fina, trasand lungi linii milimetrice de ceara topita. Pentru ca ceara e prima "imbracaminte" a oualor.

Dupa ce in multe minute de migaleala in care imaginatia femeii creeaza modele unice, oul e incorsetat in ceara topita, urmeaza operatiunea finala. Cand culorile, pregatite tot dupa retete traditionale, transforma petele de coaja intr-o opera de arta.

Dupa ce sunt fierte pret de cateva minute in vopseaua preparata ba cu coji de ceapa, ba cu alte plante culese de pe camp ori din gradina, ouale sunt scoase din oala, iar ceara indepartata. Ornamentele florale si religioase transforma ouale in obiecte de valoare ale artei populare traditionale.

"Pentru mine, incondeierea inseamna meditatie la viata si la patimile lui Iisus", spune artista. Migaloasa munca de impistrit incepe cu pregatirea oualor. "Trebuie curatate cu multa grija, s-apoi golite da interior, ca sa poata fi pastrate multa vreme.

Ceara sa pune intr-un suport, iara apoi sa-ncalzeste la foc si sa topeste. Cu chisita (instrumentul de incondeiat n.r.) desenez tat felu da modele, cum imi vine. Unele-s inspirate din viata satului, altele-s da la biserica, da’ si din natura. Apoi le scald intr-o baie de culoare rosie.

Ceara este indepartata, iar desenul ramane pe ou", descrie simplu Hamza.

Dupa ce sunt uscate si unse cu slanina, ouale sunt puse in oale de lut pe o masa acoperita cu stergare taranesti tesute chiar de mainile femeii. In sat, in mai fiece casa, ouale sunt pastrate la vedere pe tot parcursul sarbatoririi Pastelui si sunt mandria dragotenilor.

Langa ouale impistrite stau cosurile cu oua rosii pentru cei care vor sa le ciocneasca si sa imparta bucuria Invierii Domnului.

"Oul de Pasti" este singurul festival de incondeiat oua din Tara Crisanei. Saptamana trecuta, in Vinerea Mare, sateni si iubitori ai traditiilor populare s-au adunat in incinta scolii din Dragoteni pentru a fi martori la crearea oualor impestrite.

Aici au avut loc o serie de alte evenimente ce au incantat ochii si urechile vizitatorilor. Sateni din Remetea, Dragoteni, Petreasa, Meziad, Lazuri de Rosia si Cabesti au batut toaca, au recitat si interpretat cantece religioase, iar copiii au desenat peisaje de primavara si simboluri ale Invierii Mantuitorului.

Pentru a puncta traditionalitatea locului, participantii au imbracat portul popular bihorean.

Pe langa faptul ca festivalul este unicat pe meleagurile bihorene, el este special si pentru ca reuseste sa adune la un loc mai multe generatii. Copilele de cativa anisori au stat alaturi de bunici si mame si s-au intrecut in maiestria decoratiunilor cu ceara.

Intr-o singura ora participantii au reusit sa-si dovedeasca talentul in fata juriului.

In acest an, cei care au dat note artistilor din Dragoteni au fost Aurel Chiriac – directorul Muzeului Tarii Crisurilor, Nicolae Branda – directorul Muzeului Municipal Beius, Ligia Mirisan – sefa Directiei Judetene pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Bihor (DCCPCN), Anca Popescu Ratiu – reprezentanta Centrului

Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Bihorene, Ionel Rif – primarul comunei Remetea si Cornel Durgheu – profesor la Facultatea de Arte Vizuale din Oradea.

Pe langa premiile oferite pentru cele mai frumoase oua incondeiate, au mai fost premiati cel mai tanar si cel mai in varsta participant, cel mai frumos costum popular si cea mai frumoasa interpretare folclorica.

George Togor, presedintele Ecotop Oradea, unul din organizatorii festivalului din Dragoteni, este de parere ca bihorenii trebuie sa promoveze ceea ce este valoros pe plan local. "Formele desenate cu ceara reprezinta motive vechi, care au o denumire si o simbolistica aparte", declara Togor.

"Din pacate, noi acordam mai mult timp pentru promovarea chiciurilor decat sa vedem ca sarbatoarea Pastelui nu inseamna numai chef si zile libere. Daca nu avem grija de traditie, ramanem mai saraci in suflet", spune presedintele Ecotop.

"Dincolo de tehnica incondeierii cu ceara topita, in acest an am lasat deschisa participarea celor care doresc sa foloseasca alte tehnici ca, de exemplu, incondeiatul cu apa tare, cum o numesc localnicii", spune Craciun Parasca, director executiv al DCCPCN Bihor.

"Decorarea cu ceara se face cu ajutorul unui instrument special, numit in partile locului chisita sau bizarga. Acesta este o bucatica de lemn care are in capat un mic tub de metal, de obicei din cupru, prin care trece ceara topita, colorata prin numeroase procedee.

Oul alb, golit de continut, se decoreaza cu ceara pe spatiile care urmeaza sa ramana albe. Apoi, se scufunda in vopsea galbena sau rosie. Ouale incondeiate reflecta intregul univers.

Se folosesc motive astrale, motive inspirate din uneltele casnice si de camp, motive inspirate din divin si motive laice, ca de exemplu crenguta de brad care reprezinta plenitatea vietii.

Transmiterea obiceiului incondeierii este importanta pentru ca e o mostenire spirituala extrem de veche, peste care nu ar trebui sa trecem cu usurinta. Avem nevoie de sarbatoare. In lumea rurala sarbatorile sunt pline de sacralitate si dumnezeire. Orasul nu prea traieste sarbatoarea.

Dupa post, oamenii ar trebui sa fie pregatiti sa comunice cu divinul si cu natura. Fenomenului impistritului oualor e un patrimoniu spiritual cu care ne identificam", mai zice Parasca.

Ciocnitul oualor de Pasti reprezinta sacrificiul divinitatii primordiale si se face dupa reguli precise, care spun ca persoana mai in varsta, de obicei barbatul, ciocneste oul partenerului. In acest timp, el rosteste formula "Hristos a inviat", la care i se raspunde "Adevarat a Inviat".

Ciocnitul deriva din credinta populara ca asta face ca sufletele oamenilor sa se intaleasca pe lumea cealalta. In traditia populara, ouale de Pasti sunt purtatoare de puteri miraculoase, vindeca boli, protejeaza animalele din gospodarie si apara de rele.

Originea brodarii oualor se pierde in negura epocii precrestine, cand Anul Nou se sarbatorea la echinoctiul de primavara. Ouale impestritate erau date in dar, ca simbol al echilibrului, creatiei si fertilitatii si erau folosite la diferite jocuri si ceremonii religioase.

Spre deosebire de alte tari europene, unde obiceiul s-a restrans sau a disparut, la romani a inflorit, atingand culmile artei prin tehnica, materiale, simbolistica motivelor si perfectiunea cu care sunt lucrate.

Folclorul conserva mai multe legende crestine, care explica motivul pentru care se inrosesc ouale de Pasti si de ce ele au devenit simbolul sarbatoririi Invierii Domnului.

Cea mai raspandita spune ca Maica Domnului, care venise pe Golgota sa-si planga fiul rastignit, a pus cosul cu oua langa cruce si acestea s-au inrosit de la sangele care picura din ranile lui Iisus.

Domnul, vazand ca ouale s-au inrosit, le-a spus celor de fata: "De acum inainte sa faceti si voi oua rosii si impestritate intru aducere aminte de rastignirea mea, dupa cum am facut si eu astazi".

Prezenta iepurasului in traditia pascala se datoreaza ritualurilor pagane si divinitatilor venerate in vremuri indepartate. Simpaticul animal era, pe atunci, un simbol al fertilitatii, un mesager sacru al divinitatii in multe culturi.

In traditia chineza, iepurele este o creatura care traieste pe Luna, unde se ocupa cu macinarea orezului, esenta vietii. In Egiptul Antic, iepurele ocupa un loc aparte, ca simbol al fertilitatii, pe cand in traditia germanica el este cel care aduce viata noua in fiecare primavara.

Prima atestare documentara a prezentei iepurelui in simbolistica pascala apare in Germania, in anul 1.500. Germanii sunt si cei care au inventat dulciurile in forma de iepurasi, in anul 1800. In aceeasi perioada, in Franta, au aparut primele oua din ciocolata.

Bihorenii folosesc numeroase motive ornamentale pentru incondeierea oualor, diferentiate de la un sat la altul. Cele mai utilizate motive sunt din regnul animal, dar sunt si motive vegetale (frunza, bradul, garoafa, spicul graului), ori motive care deriva din munca in gospodarie simbolizate prin unelte casnice si de camp (grebla, lopata, fierul plugului).

Linia dreapta verticala (viata), linia dreapta orizontala (moartea), linia dubla dreapta (eternitatea), linia cu dreptunghiuri (gandirea si cunoasterea), linia usor ondulata (apa, purificarea), spirala (timpul) si dubla spirala (legatura dintre viata si moarte) sunt cateva dintre cele mai utilizate simboluri si semnificatii bihorene.