Cum spuneam si cu alte prilejuri, controversatul procuror, inca suspendat din functie, a experimentat cu succes modul de a controla opinia publica si Justitia prin intermediul scrierilor sale. A proferat amenintari la adresa judecatorilor, procurorilor si politistilor care au avut, si au inca, pe masa lor de lucru dosarele sale de coruptie.

Dar a si incercat sa faca oamenii sa creada ca au de a face cu un profesionist supus la represalii politice. Ori, adevarul este altul!

Ca jurist, Lele nu a excelat niciodata, dar a compensat acest handicap major in viata unui profesionist prin starnirea interesului opiniei publice spre scenarii si anchete penale extrajudiciare instrumentate „la sange”, reusind astfel, printr-o publicitate desantata, sa compromita oameni nevinovati, intre care chiar anchetatorii sai penali.

Rechizitoriul intocmit de Parchetul de pe langa instanta suprema a devenit un simplu act inutil, anulat formal, dupa patru ani de studiu, de catre instantele judecatoresti, care, in mod bizar, nu au facut cercetare judecatoreasca niciodata.

Acuzatiile aduse de autoritatea statului impotriva procurorului Lele nu au fost niciodata elucidate prin judecata, astfel ca acesta nu poate sustine legitim ca este nevinovat. In rest, tot ce a publicat in presa si a sustinut in fata micilor ecrane sunt simple speculatii.

Dar care sunt aceste acuzatii, demontate ani de zile prin scenarii de santaj si intimidare, ramase, din nefericire pentru Lele, fara rezultat pe plan judiciar? Luare de mita, constand in aceea ca a pretins suma de 20.000 de dolari SUA de la Viorel Stiube pentru a-i pune la dispozitie dosarul original 1113/P/1994 al Parchetului Judecatoriei Oradea.

Luare de mita, constand in faptul ca a pretins si primit, prin intermediul avocatului Negrutiu Lucian Dan, suma de 10.000 de marci germane pentru a dispune o solutie favorabila in dosarul 613/P/2000 al Parchetului Tribunalului Bihor.

Favorizarea infractorului, constand in faptul ca, prin retinerea dosarului 1113/P/1994 al Parchetului Judecatoriei Oradea, a ajutat-o pe invinuita Halgas Aurica sa nu fie trimisa in judecata si trasa la raspundere penala, zadarnicind astfel judecarea cauzei.

Favorizarea infractorului, constand in faptul ca a ingreunat activitatea de urmarire penala in dosarul 613/P/2000 al Parchetului Tribunalului Bihor, zadarnicind tragerea la raspundere penala a invinuitilor Stiube Ionel si Pavel Dan.

Fals intelectual, constand in faptul ca a atestat nereal ca declaratia lui Stiube Ionel din dosarul 613/P/2000 al Parchetului Tribunalului Bihor ar fi fost data in fata sa. Retinere sau distrugere de inscrisuri, constand in faptul ca a retinut in mod illicit, in perioada 1994-1999, dosarul penal 1113/P/1994 al Parchetului Judecatoriei Oradea.

Favorizarea infractorului, constand in faptul ca a tinut in nelucrare dosarul penal 397/1994 al Parchetului Tribunalului Bihor timp de 5 ani si 8 luni, zadarnicind astfel urmarirea penala fata de inculpatii Malan Alecu Paul si Rus Daniel Jean, care au scapat de raspundere penala prin implinirea termenului de prescriptie.

De ce a tergiversat Lele judecata pe fond a acestor infractiuni este usor de inteles. Niciodata, el nu a putut invoca probe pertinente in aparare. Mesajul transmis de el prin avocatul Pavelescu unui anchetator este un adevarat santaj: „Radescu sa se retraga din dosar, pentru ca o poate desfiinta in presa si o poate determina sa iasa din sistem.

Puteti sa o luati si ca santaj...”, a transmis Pavelescu. Ulterior, aparatorul procurorului Alexandru Lele a fost stupefiat cand a aflat vestea trimiterii in judecata, prin rechizitoriul din 7 august 2002, a clientului sau. Avea si de ce! Uluirea i s-a tras din rezistenta la santaj a anchetatorilor si, mai tarziu, a martorilor, avocatilor si autodenuntatorilor.

In timp, nimeni nu s-a indoit ca Lele a avut o aparare agresiva in timpul anchetelor penale si in fata instantelor de judecata.

Probele acuzarii au fost demontate prin amenintarea si calomnierea martorilor, actele au fost „contorsionate” in sensul dorit de inculpat, iar presa i-a sustinut aberatiile, desi gazetele care l-au „patronat” stiau ca un procuror compromis, anchetat penal pentru fapte de coruptie si alte infractiuni de serviciu, nu poate fi adus in fata opiniei publice, chiar daca este suspendat, ca editorialist la un ziar decat printr-un cumul ilicit de functii.

In acelasi context, acuzatiile impotriva lui Adrian Tarau, din cauza caruia Lele pretinde ca a patimit in urma esecului arestarii nelegale si a cercetarii abuzive a acestuia, sunt penibile. Dar, asupra acestui aspect, voi reveni.