Tanarul asistent social Florin Zaharia ne conduce la o camera de familisti. Sotii Panduru erau de mult casatoriti cand s-au stabilit aici. Pe doamna o luam de pe coridor, unde statea la taclale, ca fetele, si intram intr-o incapere curata si dereticata, unde se afla domnul. Sa vedem ce fac cei doi soti. “Ascultam radiojurnalul“, raspunde el.
Stiu ei ca azi e Sfantul Valentin, sarbatoarea indragotitilor? “Da, au spus la radio“, zice tot el, si vom afla imediat ca nu numai timpul sau liber actual, ci si activitatea din tinerete i-a fost legata de radio. Cum era dragostea pe cand erau ei tineri? De data aceasta, ea o ia inaintea lui: “Era frumoasa, era curata. Acum sunt dragoste dupa interese, dupa alte treburi“.
Pe vremea lor, baietii le faceau cadouri fetelor de 1 Martie. Nu se prea pomenise nici de Dragobete, daramite de Valentine’s Day. “I-am cumparat odata un martisor, un papuc. Ea s-a cam suparat pe mine, a zis ca vreau sa-i dau papucii.
Era un papuc cu lantisor de argint, am dat pe el cincizeci de mii, si poate eu aveam de cheltuiala zece mii pe zi“, ii revine in minte lui Cristea Panduru o poveste, dupa care e randul lui sa revina cu picioarele pe pamant: “Cincizeci de lei, nu cincizeci de mii“.
Au trecut peste 50 de ani de atunci. Ea era la liceu, la LT 1, actualul “Elena Cuza“, dupa descrierea locului, iar el lucra la Uzina Electrica, de alaturi. Drumurile li se intersectau. El i-a iesit in cale de cateva ori si, vorba poetului, “il vede azi, il vede maini“... “Mi-a placut de el ca era inalt“, ne destainuie Ana Panduru.
Si lui i-a placut de ea; el a abordat-o. Cum? “Bine, ca baietii. «Ce faci, pustoaico?», nu stiu ce“, tine minte Ana. Mama ei nici nu a vrut sa auda de vreo poveste de dragoste a fiicei sale.
S-au cununat in secret. Dupa ceremonia de cununie, s-au dus la cofetarie si apoi la cinematograf. Pe urma au mers acasa la ea, au avut un conflict cu parintii ei, dar s-au stabilit acolo, ca-n alta parte n-aveau unde. Din primul salariu pe care Cristea l-a primit de la noul lui loc de munca, Statia de Radio Craiova, de pe strada Stalingrad, a scos-o pe Ana la cumparaturi.
“M-a imbracat ca pe o lady si am intrat in activitatea mea de tanara sotie.“ Acum nu mai e o sotie atat de tanara, are 70 de ani. Iar sotul, 73.
Dupa ce li s-a nascut primul copil, i-au facut botezul, s-au impacat cu parintii Anei si au tinut si nunta. Acum au patru copii, toti aflati la casele lor, din nefericire cam mici pentru a mai incapea doi oameni in vreuna dintre ele, mai ales ca fiecare dintre copii - doi baieti si doua fete - au cate un copil.
Dar Ana si Cristea Panduru se simt bine la azil, isi vad copiii, ies la cumparaturi in piata pentru a mai completa meniul, altminteri multumitor, oferit de institutie, asculta radioul...
Daca ar fi sa-si dea cadouri de Sfantul Valentin: “Eu iubesc florile. Cand au aparut primii ghiocei, el mi-a adus un buchet din piata“. Darul ei pentru el? “Un spray, ca-i place cand se barbiereste sa se spreieze.“
