Nevoia de restructurare guvernamentala a fost clamata de-a lungul timpului de toate guvernarile care s-au succedat la putere, sufocate de birocratie si de numarul mult prea mare de functionari specializati indeosebi pe caratul hartiilor dintr-un birou in altul.
Rezultatul "reformelor”a fost, invariabil, acelasi : infiintarea de noi agentii, secretariate, compartimente, oficii, birouri, departamente, autoritati, directii sau institute, care mai de care mai exotice, majoritatea absolut inutile sau complet anonime. Guvernantii ne-ar spune ca Romania democrata are 15 ministere, o cifra rezonabila pentru Uniunea Europeana.
Suntem insa curiosi daca aceeasi guvernanti au habar cate sute de agentii si institutii au in subordine.
In spatele celor 15 ministere se ingramadesc, nestiute nici macar de sefii care le conduc, zeci de organisme bugetare, jumatate dintre ele calcandu-se in picioare pe exact aceleasi atributii pe care le are cealalta jumatate.
Pentru bietul contribuabil, nu are sens sa insiram cearsaful acestor institutii; ii precizam, in treacat, ca numai Cancelaria primului ministru are in subordine 21 de departamente, compartimente si directii. Destul de haioasa in acest context este coexistenta Sefului Cancelariei primului ministru cu ceva numit Cabinetul Sefului Cancelariei primului ministru.
Adaugam Secretariatul General al Guvernului, plus alte doua departamente si trei aparate de coordonare. Pe langa acestea, alte 27 de institutii se afla in subordinea Guvernului, ocupandu-se cam de aceleasi chestii. Un calcul sumar arata 54 de aparate de stat care graviteaza in jurul Guvernului.
Si cum fiecare institutie are macar 20 de angajati, fara directori si presedinti, rezulta ca peste 1000 de oameni se duc tantosi la serviciu in fiecare zi, cu mapa de demnitar de stat sub brat, spre bunastarea ignorantilor cetateni. Este lesne de inteles ca fiecare din cele 15 ministere poseda alte cateva zeci de directii si departamente.
Cu alte cuvinte, suntem o tara de secretari de stat, directori si sefi de oficii. Un spectacol vesel, platit din banii nostri, care da de lucru clientilor politici si batai de cap ministrilor.
Concurenta acerba in comunicatii: patru organisme de stat pe acelasi domeniu
Cu riscul de a parea ignoranti, spicuim cateva institutii de stat care candideaza la titlul de cea mai anonima agentie guvernamentala: Institul de Memorie Culturala, Autoritatea Nationala de Reglementare pentru serviciile publice de gospodarie comunala, Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale, Agentia Romana pentru Conservarea Energiei, Agentia Romana pentru Investitii Straine etc.
Multe dintre ele or fi absolut indispensabile bunului mers al societatii noastre, dar din postura noastra de sponsori pentru aceste entitati nu avem de unde sti acest lucru. Mai grav este faptul ca multe dintre ele se ocupa de acelasi lucru, astfel incat, pana la urma nimeni nu mai stie ce face fiecare in parte.
Nu stiu cati contribuabili stiau ca platesc in fiecare luna salarii unor functionari care lucreaza cu spor pentru Institutul National de Cercetare- Dezvoltare in Turism.
Ne intrebam in aceste conditii, cu ce se mai ocupa Autoritatea Nationala penmtru Turism? Aceeasi darnici contribuabili trebuie sa stie ca exista Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei, care functioneaza cot la cot cu Autoritatea Nationala de Reglementare in Comunicatii, in tovarasia Institutului National de Studii si Cercetare pentru Comunicatii, alaturi de Institutul
National de Cercetare- Dezvoltare in Informatica. Un alt exemplu "gingas”: Comisia Nationala de Prognoza- care nu se ocupa totusi de pronosticuri sportive, face multe din chestiile pentru care exista si Institutul National de Statistica. Iar exemplele pot continua, spre bucuria contribuabului.
Tot ce putem face in acest moment este sa solicitam infiintarea unei agentii guvernamentale care sa cerceteze serios aceasta problema.
