Generatiile mai tinere n-au prea auzit despre Roller si strategia de teroare ideologica numita rollerism. Aparatele ideologice comuniste au functionat prin actiunile unor indivizi concreti, servitorii zelosi ai dogmelor marxist-leniniste. Acesti oameni au asigurat inregimentarea culturala, rusificarea ca strategie pedagogica anti-nationala, eliminarea si distrugerea elitelor intelectuale din scoli si facultati, lichidarea mostenirilor spirituale democratice si impunerea pseudo-valorilor drept repere inconturnabile ale “noii civilizatii”. Acesti oameni au fost arhitectii utopiei. Intre ei, Mihail Roller a jucat un rol cu deosebire nefast.Degradarea si distrugerea stiintelor umane in Romania nu s-a limitat insa la acea perioada. Noii rolleri (Musat, Ardeleanu, Tudosescu, Achitei, Stroia, N. Gogoneata, Radu Pantazi, Al. Tanase, Gh. Al. Cazan, Aurelian Bondrea, Eugen Florescu, activistii de la “Directia Predarii Stiintelor Sociale” din Ministerul Educatiei, consilierii lui Mihnea Gheorghiu la “Academia de Stiinte Sociale si Politice”) au continuat sa faca ravagii in campul spiritului. Au fost de fapt, in pofida proclamatiilor lor pseudo-patriotice, urmasii fideli ai celui care a agresat cultura romaneasca in anii stalinismului dezlantuit.
I se spunea “controller”. Maniac al puritatii ideologice, obsedat de intarirea vigilentei pe “frontul istoric”, un impostor propulsat in fruntea lumii academice romanesti, Roller a fost, ca si Trofim Lâsenko in biologia sovietica, un şarlatan. Asemeni geneticienilor sovietici terorizati de Lâsenko si banda sa, istoricii romani tremurau de groaza lui Roller si a ciracilor sai. Nu a ramas in urma sa macar un text care sa poata fi citat drept contributie stiintifica. Au ramas in schimb amintirile unor destine zdrobite, memoria campaniilor delirante de demascare a variilor “devieri” de la linia jdanovista. A ramas “Manualul unic de Istorie a RPR”, o sinteza grotesca de falsificari, mistificari si minciuni crase. Evident, actiunile distructive ale lui Roller n-ar fi fost posibile fara sprijinul primit din partea conducerii supreme a PMR: Gh. Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Iosif Chisinevschi, Miron Constantinescu, dar mai ales Leonte Rautu (cu care a fost prieten personal), au fost cei care i-au permis lui Roller sa-si desfasoare sinistrele operatii. Nu numai ca l-au tolerat, dar l-au si incurajat in ale sale defulari isteroide. Roller a fost instrumentul voluntar si pervers al unei politici deliberate de anihilare a traditiei europene, pro-occidentale din stiintele umane. In timp ce Roller trona in fruntea sectorului stiinta al Sectiei de Propaganda condusa de Rautu, fiind de fapt mana dreapta a inchizitorului en titre al culturii romanesti, marele psiholog Nicolae Margineanu, un veritabil democrat, era supus calvarului din inchisori (recomand aici rascolitorul film documentar “Amfiteatre si inchisori. Un psiholog in temnitele comuniste”, comentariu de Marta Petreu, regia de Nicolae Margineanu, fiul profesorului). Nu mai vorbesc de martiriul suferit de atatia istorici, filosofi, sociologi, critici literari etc Cine crede ca Securitatea a actionat vreodata autonom, de capul ei, se inseala amarnic. Toate deciziile importante, selectia cazurilor care urmau sa fie “rezolvate” prin tortura, prin anihilare fizica si morala, era intotdeauna prerogativa indiscutabila a aparatului de partid, in cazul de fata al Sectiei de Propaganda in care activa cu diabolica patima Mihail Roller. Cand maurul Roller devenise incomod, dupa ce-si indeplinise cu prisosinta macabra datorie, dupa ce in februarie 1956, Congresul al XX-lea al PCUS lansase de-stalinizarea, liderii PMR au decis sa se debaraseze de stingheritorul Roller (tot asa cum debarcata a fost si aberanta, inepta Ofelia Manole). Mastile noi ale stalinismului romanesc cereau noi politruci, noi lachei.
Nu stiu ce s-ar fi intamplat cu el daca nu murea in 1958. S-a sinucis, cum sustin unii? A murit de inima rea, ca urmare a mortii fiicei sale mai mici, Sonia, intr-un teribil accident (s-a lovit la cap cazand in bazinul din parcul sanatoriului Otopeni unde se afla internat tatal sau)? In mod cert partidul nu mai avea nevoie de el. Ca director adjunct al Institutului de Istorie al PMR era oricum marginalizat, lucrand in subordinea unui Constantin Parvulescu, el insusi in plina dizgratie. Mi-e greu sa-mi imaginez un Roller adaptat la exigentele stalinismului national. Un Roller conlucrand cu Gh. Zaharia, Stefan Pascu, Stefan Stefanescu, Viorica Moisuc, Titu Georgescu, N. Copoiu, Gh. I. Ionita, Mircea Musat si Ion Ardeleanu. Devenise de fapt un personaj total indezirabil, o marturie vie, ori mai exact spus o relicva a obedientei infinite a celor care se voiau acum promotorii “valorilor patriotice” in raport cu Stalin si stalinismul. Spre deosebire de cameleonul oportunist C. Ionescu-Gulian, groparul filosofiei romanesti, Roller chiar crezuse de o maniera nevrotica in misiunea sa, nu avea cum sa mimeze o pliere pe noile imperative. Stalinismul sau fusese unul structural si definitiv, nascut dintr-o pasiune totala. Era vorba de o identificare existentiala. In “Raportul Final” al Comisei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania (Humanitas, 2007), numele lui Roller figureaza, cum este firesc, in dictionarul principalelor figuri ale comunismului din Romania. Public mai jos, cu acordul autorilor, fisa biografica a lui Mihail Roller realizata de istoricii Stefan Bosomitu si Mihai Burcea. Ea este inclusa in sectiunea “Biografiile nomenklaturii” de pe site-ul IICCMER:
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
