Vizita presedintului chinez Hu Jintao in SUA a prilejuit comentarii dintre cele mai alarmiste pe ambele maluri ale Atlanticului referitoare la apusul Statelor Unite si inaltarea Chinei (de fapt, a Republicii Populare Chineze) la statutul de supra-putere. In acest context, dar la un nivel mai general, s-a mai discutat si despre esecul (neo)liberalismului si despre avantajele unei economii partial controlate de catre stat.
Propun sa tragem putin aer in piept si sa ne mai linistim, inainte de a apuca sa ne terminam de smuls chiar tot parul din cap. Nefiind un specialist in macro-economie - si, sincer, uitandu-ma in jur, nu mai sunt defel sigur care ne sunt specialistii in acest domeniu - ma voi multumi cu doar cateva observatii generale (dar, nadajduiesc, de bun simt). Ordinea e mai degraba aleatorie.
- da, e adevarat ca sistemul chinez de educatie a copiilor este printre cele mai performante, daca nu cel mai performant la aceasta ora. E suficient sa observi liceele sau colegiile din SUA, sau sa compari performantele copiilor din Shanghai, Pekin sau Hong Kong cu cele ale copiilor din SUA, Franta, Italia sau Romania. La urma urmei, nu e nimic surprinzator la o civilizatie in care, vreme de mii de ani, singura posibilitate de avansare pe scara social-economica era trecerea unor teste imperiale de scris si citit. In China n-a existat o aristocratie, in sensul European al cuvantului, in care nasterea intr-o anumita familie sa-ti asigure un ascendent socio-economic. Singura "aristocratie" era cea a aparatului imperial, iar asta era bazata in primul rand pe perfomanta intelectuala.
DAR, (a) masurarea performantei intelectuale este - atunci ca si acum - relativa dincolo de un anumit punct. Testele imperiale masurau mai degraba capacitatea de memorizare si reproducere. Nimic rau in asta - pana la un punct (va spune unul care a afacut si medicina). Pe termen lung, insa, ai o problema in clipa in care stai cu fundul cateva mii de ani pe praful de pusca, multumindu-te sa faci artificii, si asteptand sa vina un european care sa inventeze armele de foc. (b) Testele de acum au in vedere in principal copiii chinezi aflati la prima sau a doua generatie in SUA + copiii chinezi aflati in centrele cultural-economice ale Chinei. Din propria mea experienta, incepand cu a treia generatie stabilita in SUA, performantele incep sa se apropie, iar teste care sa ia in consideratie performanta studentilor chinezi, in medie, pe toata China, nu s-au facut.
- da, in urma cu 2500 de ani, China era hat-departe in fata Europei din toate punctele de vedere. DAR ideea insasi de stiinta si dezvoltarea stiintelor ca atare apare in Europa, nu in Asia. In Europa, nu in alta parte, s-a intamplat acel "ceva" care avea sa schimbe, defintiv si irevocabil, soarta intregii lumi (nici macar nu discutam daca in bine sau in rau).
- da, chinezii sunt impresionant de buni la copiat si imbunatatit tehnologie. DAR nu chinezii au inventat vreuna dintre marile descoperiri ale ultimelor secole, de la masina cu aburi, la avion, radio, tranzistor, internet, etc. Am intalnit multi chinezi veniti la doctorat in SUA - si sunt foarte competitivi, nimic de zis. DAR n-am intalnit inca nici un american dornic sa mearga la doctorat (nu pentru research) in China. Inca.
- da, am intalnit multi americani ingrijorati de pierderea suprematiei SUA. DAR n-am intalnit inca nici unul doritor sa emigreze in China sau care sa-si puna copiii sa invete limba chineza pentru a le asigura un viitor mai bun. Am intalnit insa foarte multi chinezi doritori sa ramana in SUA si care isi obliga copiii sa invete la perfectie chineza tocmai pentru a le asigura un viitor mai bun.
- in fine, dar nu in cele din urma, da, aproape 50% dintre americani considera China puterea economica nr. 1 la aceasta ora. Dar abia 12 % dintre chinezi, conform unui sondaj national facut anul trecut, considera China o supra-putere.
De buna seama, lista de mai sus e provizorie si poate fi completata. (La discutia despre libertatile sau absenta lor in China nici macar n-am facut aluzie; nici la capacitatea de perpetuare a unui regim totalitar.) Nu ma indoiesc ca se vor gasi si contra-exemple cu duiumul. Dar una peste alta, e prematur sa ne ingrijoram de o suprematie a Chinei. Nici o suprematie economica, ba chiar nici una militara (vezi cazul Gengis Han, bunaoara), n-a rezistat in absenta unei suprematii culturale. Fie s-a lasat cucerita cultural de catre invinsi, fie a fost inlocuita rapid. (Exemplele istorice le puteti gasi singuri.)
Inainte de a vaita soarta Americii si a Europei, a civilizatiei vestice in general, e bine sa ne amintim asta.
PS Si-n plus, Hu Jintao e in vizita la Obama, nu invers :)
Citeste si comenteaza pe Contributors.ro
