“Vom adopta un act normativ pentru sprijinirea tinerilor sub 35 de ani care vor sa deschida o afacere, prin acordarea de garantii de stat pentru a obtine credite si acordarea de ajutoare de stat nerambursabile, nu mai mult de 10 mii de euro” (Emil Boc). Sa luam doi tineri – Ion si Gheorghe – si sa presupunem ca au amandoi sub 35 de ani, scrie Dan Popa pe blogul lui.
Imaginati-va ca pe lume ar exista un singur strung. Sau o linie de productie de paine. Pentru ea s-ar bate Ion si cu Gheorghe. Ion este un om de afaceri care are o buna reputatie, a mai lucrat cu bancile si s-a dovedit corect intotdeauna. Gheorghe nu a avut firma in viata lui, nu are un istoric de plata si nu inspira foarte multa incredere. In mod natural, orice Imprumutator (ca e Banca sau Stat, nu mai conteaza aici) ar da banii lui Ion.
Numai ca Statul vine si spune: “Gheorghe, ia tu banii, da-l in faina mea pe Ion. Garantez eu pentru tine”. In consecinta, Gheorghe ia banii, Statul se freaca linistit pe maini spunand ca uite, a mai ajutat un tanar sa isi faca o firma, sa devina miliardar, sa dea de munca altora samd.
Numai ca din punct de vedere economic, raman doua intrebari. Prima, legata de etica. Daca Ion e mai bine plasat pentru a lua creditul, de ce sa il ia Gheorghe?
A doua intrebare e legata de garantia insasi. Daca Gheorghe da gres in businessul lui si Statul pierde cei 10.000 de euro, in realitate nu ii pierd eu si cu ceilalti contribuabili? Nu noi il creditam de fapt pe Gheorghe?
Uite ca sunt de fapt trei intrebari…
Comenteaza pe blogul lui Dan Popa
