Acum a venit randul PDL sa rada tot, la fel cum PSD si PNL curatau institutiile publice si isi instalau clientela de indata ce se instalau la putere. Cu cat lupta politica se radicalizeaza, cu fiecare ciclu electoral care trece, setea de razbunare creste exponential. Cand ajung in opozitie cu un sut in spate, toti urla ca sunt victime politice si viseaza in taina la ziua razbunarii.
Inscrisa si ea in spirala urii si resentimentului, guvernarea Boc recurge la epurari politice la fel de sinistre, ca mod de actiune, precum cele din timpul guvernarii Nastase din 2000 - 2004 sau guvernarii Tariceanu, dupa eliminarea brutala a PDL de la putere in aprilie 2007. Strict la acest capitol, cele trei guverne actioneaza identic: demiteri pe criterii politice, presiuni administrative infernale asupra functionarilor publici sau asupra primarilor de alta culoare, racolari in forta sub amenintarea taierii fondurilor, santaje odioase, incurajarea migratiei parlamentare. Terorismul politic este arma utilizata de fiecare partid ajuns la guvernare pentru a-si ingenunchea cat mai repede adversarii si pentru a-si consolida puterea.
Asa vrea sa reformeze PDL administratia publica, inlocuind o clientela cu alta? Fanii lui Boc si Basescu vor spune: fara consolidarea puterii nici o reforma importanta nu va trece de Parlament iar alegerile din 2012 risca sa fie pierdute. Logica de partid poate explica orice, oricand. Aceptand-o, reformele de fond se amana si ele de la un ciclu electoral la altul. Din perspectiva interesului public, explicatiile sunt inutile si neconvingatoare. Cand ne vom insanatosi corpul functionarilor? Cand va prima criteriul competentei in fata celui politic? Rostogolind la nesfarsit bulgarele epurarilor politice, nu ne vom face bine niciodata.
Schimbarea lui Marius Oprea de la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc a urmarit aceeasi nefericita logica vindicativa. N-am gasit nici pana astazi vreun argument institutional solid care sa justifice demiterea lui Marius Oprea. Ce i se reproseaza in mod fundamental, in calitate de fost sef de institutie publica, nu de politician liberal cu pata pusa pe Basescu? N-am aflat nici pana azi.
Sunt uluit ca figuri eminente, ca Vladimir Tismaneanu si Ioan Stanomir, s-au lansat intr-un veritabil puci intelectual. E regretabil modul descalificant in care au preluat conducerea unei institutii publice, promovand la randul lor o clientela bizarea, personaje aproximative fara competente certe in studierea comunismului sau exilului romanesc.
Cu toata admiratia si simpatia pentru specialistul in drept constitutional Stanomir: ce il recomanda sa conduca IICCMER din pozitia de presedinte executiv, in afara de angajamentul sau pro-Basescu? Cum se impaca intransigenta sa de legalist convins cu modelul Cozmanca aplicat de Guvernul Boc: desfiintam o institutie, o reorganizam, demitem, nu justificam nimic. La ce-i foloseste profesorului Vladimir Tismaneanu o pozitie onorifica luata cu scandaluri derizorii? Reuseste, cel mult, sa tarasca teme importante in zone marginale, sa le dea gratuit apa la moara dectractorilor comisiei prezidentiale, pe care a coordonat-o, autoarea raportului de condamnare a comunismului prezentat in Parlament la data de 18 decembrie 2006.
Daca vom avea rapoarte proaste post factum despre activitatea IICMER, care sa justifice ulterior mazilirea lui Oprea, tot nu e bine. Metoda vine din trecut: intai te impuscam, apoi te judecam. Ma intreb ce-si vor spune profesorii Tismaneanu si Stanomir citind scrisoarea publica, prin care reputatul istoric, Denis Deletant, greu de imaginat ca s-ar implica in meschine jocuri politice, isi anunta demisia din cadrul Institutului: ”După părerea mea şi a altora, este imperios necesară depolitizarea IICCMER. Înlocuirea unui grup politic cu un altul la conducerea unei instituţii nu poate decât să convingă un specialist străin că ştiinţa istorică din România este aservită unor interese politice şi personale, ceea ce este o situaţie arhicunoscută celor care au trăit sub comunism. Problema politizării IICCMER va rămâne una dintre sursele tensiunilor legate de natura forurilor instituţionale sub a căror egidă cercetarea istoriei din România se desfăşoară.” Detalii in Revista 22
Marius Oprea si liberalii sai au pacatele lor, au epurat si persecutat oameni, unii au distrus chiar destine tot pe antipatii politice sau personale. Din acest motiv, multi se vor fi racorit si vor fi spus: nu-i plange, au primit exact ceea ce meritau! Poate asa o fi. Insa din punct de vedere formal, astazi avem de-a face cu un tip de abuzuri comise tocmai de cei care se pretind campionii legalitatii.
Victimele Guvernului Boc vor castiga fluierand in orice instanta din Romania, la fel cum unii prefecti, directorii de deconcentrate sau functionari concediati pe criterii politice primesc in instante castig de cauza. Dar cand le vor veni randul lui Tismaneanu sau Stanomir, vor merita oare aparati cu argumentul legalitatii si al competentei? Sau vor trebui sa accepte fara sa carteasca epurarea politica, demiterea arbitrara si abuzul, ridicate la rang la regula? Puteau dovedi, macar ei, mai multa ratiune, tact si intelepciune.
Cazurile Geoana, Tismaneanu-Oprea si alte situatii comparabile descriu mecanismul infernal al unui esec continuu. Numele aproape ca nu mai conteaza. Oricum, maine vor fi inlocuite cu altele si tot asa. Solutia, veti intreba, care este? Modificarea Constitutiei din temelii, inclusiv la capitolul politizarii functiei publice, sanctionarea mai drastica a abuzurilor. Altfel, ura si resentimentul vor creste de la o guvernare la alta. Apleurile la responsabilitate sunt deja inutile si naive.
Alegeri SUA
Alegeri Rusia
Problema nu este ca sunt psd-isti si pnl-isti in administratie ci faptul ca acestia se comporta ca niste inamici ai puterii PDL din interiorul puterii. Sunt permanent sabotate din interior initiativele puterii. In acest mod nu se poate avansa si modernizarea e departe.
Boc stie ce are de facut
bulgarele de zapada de care vorbea autorul articolului, bulgare care se tot rostogoleste si intarzie intrarea in normalitate.
adica vom vota si vom avea schimbarea schimbarii, deapururea si'n vecii vecilor.
brucan a gresit numaratoarea...
Avand in vedere importanta politicienilor in societate(orice societate), este absolut infantil sa continuam sa aratam cu degetul la clasa politica in intregul sau, ei nu sunt altii diferiti de noi, sunt oameni dintre noi, suntem noi pana la urma, oricat de rai ar fi. Sa te delimitezi pe tine, bunul samaritean, (care nu probezi cu nimic) de ei (pe care ii injuri, gratuit as spune) este pura prostie.
In cazul lui Marius Oprea eu m-as abtine, el a fost numit acolo pe criterii politice, si nu e cu nimic nici mai bun nici mai rau decat Stanomir.
Si Tismaneanu iar s-a ales cu o slujba onorifica din care castiga fix 0 lei, asa ca n-ai ce sa-i ceri inapoi daca nu face treaba (de parca la noi la functionarii publici ai putea sa le certi inapoi un leu daca sunt in greva individuala chiar si ani de zile).
Mult mai grav mi se pare ca se politizeaza functiile de portari si de femei de servici, ca si astia la stat castiga mai mult decat fraierii care cotizeaza la buget si care cara cu carca in mall sau eventual muncesc pe santierele de constructii ale patriei...
Macar de am avea doar jurnalisti echidistanti care sa sanctzioneze derapajele celor de la putere de fiecare data, in locul lingailor din presa romaneasca, si am avea o sansa sa ajunge o democratia adevarata. Asa cum sta situatzia acum, nu avem nici o sansa.
In plus, pe subiectul anticomunism mi se pare dezinformat. E clar ca nu stie cum s-a frecat menta la institutul lui Dinu Zamfirescu (un om la 85 de ani care lua salariul de 66 milioane lei pe luna fara sa faca nimic!) sau chiar la Oprea (care e un nimeni in comparatie cu Tismaneanu).... Slab, dle Tapalaga, de acum va rog sa scrieti nu doar cu nervi ci si cu informatiile pe masa. E pacat. E normal sa ataci partidul la guvernare pentru imbecilitati - pentru promovarea lui Udrea, pentru Solomon la Craiova, pentru retelele de clientele economica din Caras, dar e absurd sa vezi in Tismaneanu marea problema a Guvernarii Boc. E ridicol, as spune.
foarte slab articolul, mai documetati-va..
Pana la urma exact despre asta este vorba in articol, despre demersurile oarbe. Demersul PDL vs Geoana este doar circ, iar electoratul (care vrea ceva de la stat, altceva decat circ) va taxa PDL exact la fel cum l-a taxat pe Geoana pentru
falsitatea din campania electorala. Dupa mine articolul lui Tapalaga este pe directia pe care intreaga presa romaneasca ar trebui sa o apuce, ca sa faca un minim serviciu societatii.
Foarte slab articol !.
---
Este un lucru imbucurator, intrucit nu putini dintre cei aparent ingrijorati de viitorul IICCMER pareau perfect indiferenti tocmai la soarta personala si profesionala a cercetatorilor din cadrul acestui Institut. Sunt garantii ca portofoliul lor academic sa se imbunatateasca prin schimbarea noii conduceri? Va creste oare gradul de vizibilitate a dezbaterii despre comunismul romanesc? E acesta un lucru bun? Va putea intra Anuarul Institutului in circuitul revistelor europene din domeniu? Cum s-ar putea ca intr-o buna zi televiziuni respectate precum Discovery sau History Channel sa difuzeze documentare profesioniste privind viata detinutilor de la Canal, soarta intelectualilor de la Sighet ori reeducarile de la Pitesti si Aiud? In ce fel trebuie procedat pentru ca, pe linga Soljenitin si Saharov, istoricii Europei de Est sa poata cunoaste mai multe despre viata si opera unor Monica Lovinescu, Nicolae Steinhardt, I.D. Sirbu sau Nicolae Margineanu – cu totii, victime ale terorii comuniste? Cum va putea fi cunoscuta istoria Gulag-ului romanesc la fel de bine ca si istoria Gulag-ului sovietic? Acestea mi se par doar citeva din intrebarile prin care jurnalistii ori comentatorii vor putea surprinde eventuala relatia dintre vechi si nou la IICCMER.
Deceptionant mi se pare, de aceea, tocmai faptul ca pana la aceasta ora au fost neglijate preocuparile si aspiratiile cercetatorilor din Institut – dincolo de auto-victimizarea patetica a unora din fosta conducere. Nu conteaza cum vad tinerii cercetatori stadiul cercetarilor actuale, cum inteleg problemele metodologice ale analizei comunismului, ale justitiei morale? Este ca si cum singurul subiect, tratat intr-o maniera monomana, ar fi exclusiv persoana fostului si, respectiv, a noului presedinte, etc.
Directorul stiintific, dl Mihail Neamtu, are la numai 32 de ani are cinci carti de autor si alte doua volume ample co-editate (unul integral in limbi de circulatie internationala iar altul premiat). Desi a scris amplu despre comunism si utopie, despre dizidenta culturala in anii 80, despre curentele literare anticomuniste din America postbelica, despre dilemele etice ale postcomunismui ori despre complicata relatie intre religie si politica (inclusiv cu referire fosta Securitate), el e tratat de amatori ca un… amator neavenit. Doctor al Universitatii din Londra, specialist in istoria ideilor (a se citi cartea Povara libertatii aparuta in 2009 la Polirom), dl Neamtu e insultat doar pentru ca ramine el insusi.
Nu stiinta de carte, inteligenta, mobilitatea intelectuala si seriozitatea caracterului par sa conteze. Sunt preferate atacurile ad personam, uneori amenintarile ad baculum si mai ales amalgamarea criteriilor de judecata, confuzia planurilor. Domina mai ales procesele de intentie: acolo unde unii au functionat cu agende intelectuale modeste dar sustinuti de bugete copioase si nestingheriti de presa ori controale financiare, altii primesc un verdict a priori, fara sa fie lasati macar citeva luni sa-si dea masura.
http://tismaneanu.wordpress.com
De fapt, in spatele liniei argumentative aparente la Tapalaga se ascunde, de fiecare data, o "linie de fund" a aluziilor si sugestiilor otravite. Urmariti fiecare articol si veti vedea ca e asa. O critica pe EBA (argumentat), si afirma aparent in treacat si fara sa justifice ca Basescu are "merite evidente" si reprezinta "optiunea". Ataca, folosind materialul clientului, poltroneria, ipocrizia si clientelismul care mustesc PDL dar ne aminteste ca acest partid este "diferit", o clasa in plus peste celelelte. Lauda "verticalitatea" lui Cristian Preda si Voinescu in cazul Prigoana jr., dar trece sub tacere atitudinea lor in cazul EBA, unul mult mai toxic. Sau, in articolul de fata, ataca politizarea pe model taliban intreprinsa de PDL, administrand in treacat o lovitura sub centura logicii, bunului simt si (mai grav) realitatii factuale: indepartarea brutala a PDL de la guvernare de catre PNL. Ar fi de ras, daca n-ar fi toxic si ridicol.
Paranteza: pentru cei care nu au fost loviti de amnezie, indepartarea ministrilor PDL din guvernul Tariceanu I (si inaugurarea cabinetului tariceanu II) s-a produs nu doar justificat din punct de vedere institutional (Constitutiunea ne spune cum ca premierul este seful guvernului, subordonand ierarhic ministrii) ci a fost un act firesc si necesar nu de epurare, ci de vidanjare politica, dupa ce ministrii cu pricina s-au alaturat campaniei publice (adica in presa!) impotriva propriului guvern.
Va urma...
Din pacate, presa de opinie (considerata la nivel de concept, nu neaparat de realitate imperfecta) n-a castigat absolut nimic. Ba, asa zice, dimpotriva...