Am vazut intr-o emisiune a lui Mihai Tatulici de duminica, de la Realitatea TV, o dezbatere in aer liber despre Rosia Montana. Era adunat, pe un fel de damb argilos, un iarmaroc de oameni, din care cele mai notabile figuri aveau rang de deputat si de presedinte al consiliului judetean. Multi ONG-isti vocali, pro si contra exploatarii minere Gabriel, si o gramada de sustinatori extrem de vocali, dintre care cei mai multi erau pentru exploatarea Gabriel.

Observatia de fond e ca intreaga dezbatere a avut forma „ati facut afirmatii mincinoase!” - „nu, nu-i adevarat!”. Din partea opozitiei am remarcat interventiile ONG-ului Alburnus Maior si ale Fundatiei Soros, iar din partea cealalta… erau multi, foarte multi indivizi care sustineau ca reprezinta ONG-uri prietene cu Rosia Montana Gold Corporation. Un anume Dragos Tanase, CEO al RMGC, purta costum in mijlocul prafului si raspundea cu o mina sobra la intrebari.

Toata dezbaterea s-a transat, pentru mine, intr-un singur moment: atunci cand au luat cuvantul reprezentantii comunitatii rrome din Rosia Montana. Ei mai aveau putin si-i sfasiau pe ungurii de la Fundatia Soros, care traiesc cu bani primiti in plic din strainatate, in vreme ce ei, oameni saraci, nu pot sa munceasca deoarece Soros ii blocheaza pe dooomnii de la Gabriel Resources.

Cam asta este situatia, la fata locului: o multime de oameni saraci, intr-o zona rurala defavorizata ca multe altele din Romania, peste care a cazut o pleasca: posibilitatea de a castiga, in urmatorii ani, niste bani (chiar foarte buni pentru unii, dupa standardele zonei) vanzandu-si casele sau angajandu-se la aceasta exploatare cu cianuri.

Citeste articolul integral si comenteaza pe blogul lui Catalin Sturza.