“What this country needs is less public speaking and more private thinking”

Glosofobia, adica frica de a vorbi in public, este in teorie cea mai pregnanta frica a oamenilor, urmata de moarte. Putem deduce de aici ca e destul de chinuitor (pentru 75% din omenire) sa fii nevoit sa vorbesti in fata unei multimi.

Eu am fost mereu terorizat de ideea de a vorbi in public. Prima mea prezentare, acum vreo 5 ani, a fost un cosmar total, chiar daca am facut repetitii, schite cu urma sa spun, memorari intense ale textului samd. Nici urmatoarele nu au fost departe. Exista chiar si o expresie americana care sa descrie acele prime experiente: fuck up.

De unde vine frica? Din ceea ce tu crezi ca cei care te privesc cred despre tine. E o spirala: tu crezi ca ei o sa aiba impresia ca esti un idiot - ei te vad panicat - tu iti adancesti impresia, te balbai si respiri panicat in microfon si ai gura uscata - ei isi pierd interesul sau mustacesc - tu incepi sa citesti slideurile si te rogi sa se termine mai repede - ei isi doresc acelasi lucru. Asa arata o prezentare proasta, adica standardul in lumea conferintelor. Fericitii din corporatii au macar backgrounduri si ilustratii frumoase, in prezentari gata facute - in timp ce firmele mici se chinuie de la un cap la altul.

Cei experimentati aleg calea sigura: citesc cat mai clar si mai monoton de pe slide, spun o poezie cu o voce liniara. Nu prea ai cum sa gresesti astfel, dar devii repede extrem de plictisitor si previzibil. Pentru un novice panicat modul lor de prezentare e aproape aspirational. Asa se creeaza traditia si publicul este condamnat la moarte prin power point.

Rezolvarea? Incepe de la Presentation zen - un website care ofera tone de informatie despre cum sa-ti structurezi corect o prezentare, plus diverse metode de livrare a prezentarii (din care poti alege situlul care ti se potriveste).

Cum fac eu? Dupa o serie de prezentari mi-am dat seama de niste lucruri:

* Slideurile cu text sunt stupide (deoarece ei sunt cititori mai buni decat esti tu la papagalit informatia).

* Cei din sala sunt mereu scarbiti de incecarile tale de a le baga pe gat tone de informatie.

* Oamenii retin 3 idei, din maxim 5-7 prezentate si repetate.

* Publicul vine la conferinte pentru a invata ceva, pentru a-si rezolva o problema, nu pentru a-i vinde tu lucruri.

* Nu exista clienti directi pentru produsul tau in sala, de aceea nu trebuie sa faci vanzare.

* Informatia seaca e greu de ingurgitat si digerat.

Acesta e motivul pentru care:

* Comunic cateva idei simple, de baza, deoarece cred ca exista sansa sa-si aduca aminte niste lucruri dupa prezentare, sa asocieze informatia noua unor concepte deja cunoscute sau sa-si creeze un soi de emotie in ceea ce priveste produsul, persoana sau ideile prezentate .

* Folosesc o poza sau o ilustratie sau un singur cuvant per slide, astfel incat sa induc o idee sau sa am o introducere pentru o povste.

* Folosesc cat mai putin text, doar cuvinte cheie, rezumatul unei idei, pe care pot dezvolta. Ma simt foarte liber sa improvizez fata de cazul in care trebuie sa citesc o sama de cuvinte de pe slide. In plus, asa eu devin prezentarea, nu slideul.

* Spun povesti, glume, intamplari, orice pentru a capta atentia, ilustra si convinge auditoriul.

* Vin cu informatie utila, aplicabila, noua, relevanta pentru public, pentru ca ei cu asta pleaca.

Cand fac toate astea, lucrurile merg bine. Cand am libertatea de a abera la maxim, prezentarile sunt foarte apreciate de public (RoNewMedia 2.0, saptamana trecuta). Credeam ca ma descurc si cu prezentari corporate de 40 de slideuri, avand deja experienta multor prezentari. Nu e adevarat, am esuat oribil (Agora, saptamana trecuta, prezentare Red Hat). Cand revin la teoria simpla a prezentarilor utile, cu slideuri sarace in ilustratii si cuvinte, lucrurile merg bine (azi, Rocs 2008, prezentari Red Hat virtualizate si datacenter). Am vrut sa scriu articolul inainte de a face prezentarile de azi, dar am amanat pentru a-mi verifica teoria (este corecta!).

Asadar:

* Nu va chinuiti sa vindeti, ci doar sa impartasiti ceea ce stiti, cu pasiune.

* Scrieti putin (aproape deloc) pe slideuri, oricat de important si de neuitat ar parea orice frantura de text.

* Nu considerati ca produsul vandut este interesant sau ca lumea vrea sa auda despre el, chiar daca a ales sa vina la prezentare.

* Nu comunicati o suta de idei, daca reusiti sa spuneti 3 lucruri care raman -> aveti o prezentare plina de informatie!

* Veniti cu informatie utila, povesti, divertisment, nu somn.

* Nu invatati poezii sau fraze interminabile. Sunt suficiente cuvintele cheie care sa declanseze povestea.

* Relaxati-va! Vor aprecia o poveste spusa cu pasiune, nu o interminabila lista de avantaje competitive si facilitati.

* Cereti o lavaliera sau vorbiti tare, fara microfon - asta o sa va dea libertatea de a gesticula, de a fi natural, nu sansa de a respira greu-tremurand sau de a tipa intr-un microfon mobil sau fix cu care nu aveti exercitiu.

* Prezentarea nu este un fisier downloadabil, este o experienta, de aceea fisierul si handoutul este irelevant, oricat de respectabil si necesar pare. Primesc prezentarea doar cei care participa, ceilalti primesc franturi, ilustratii. Nu confundati o prezentare cu un studiu!

Spor la prezentari! Nu uitati ca sunt facute pentru public, nu pentru compania care le plateste.

PS: Azi mi s-a spus ca am avut o prezentare foarte buna, extrem de amanuntita si bine ilustrata. A avut sub 10 slideuri. Culmea, la prezentarea de 40 de slideuri nu s-a inghesuit nimeni sa-mi spuna cat de multa informatie utila am prezentat (desi era si multa, si utila, si prezentata).

Citeste si comenteaza pe blogul lui Dragos Manac.