Viata unui om nu este nimic dar nimic nu este cat o viata de om. O solidaritate umana pe care n-o credeam existenta in Romania. Dar ea exista. Oameni care mor ca sa salveze oameni. Cu un curaj nebun, dintr-o solidaritate peste puterile obisnuite de intelegere.

Oamenii aia traiesc sub semnul camaraderiei. Cine n-a carat niciodata trupul zdrobit al unui prieten nu stie ce inseamna. E ca in razboi. Asa sunt si cei de la Smurd. Si pompierii. Si scafandrii. Si salvamontistii. Toti oamenii care vad zilnic moartea si-si risca zilnic viata. Soldatii din Irak si Afganistan.

Noi, restul, citim presa de scandal, ne uitam la politicieni, ne dam cu parerea. Si habar n-avem ca exista oameni solidari, inclusiv cu noi. Pentru ca ne place sa aducem totul la nivelul nostru. Ala minor.

Sunt patetic, dar oamenii aia exista. Si toti depindem la un moment dat de ei. Numai ca ei sunt neglijati.

Si, de fapt, noi suntem dintr-o zona defavorizata. Si poate incercam sa iesim din ea. Sau nu.

Iar solidaritatea umana face lucruri imposibile, cum e Unirea Urziceni. Stiti vreun jucator? Zone defavorizate. Sau pe Florin Serban din finala campionatului de sah prin corespondenta. Sau Carol Eduard Novak? E vicecampion olimpic. Sa fim solidari cu ei.

Si cu sufletul alaturi de cei 8 care au murit si cei 4 care au murit din solidaritate.

Citeste si comenteaza pe Romania obiectiva.