Uitati pentru 5 minute de banii de Champions League. Incercati sa va intipariti pe retina doar atit: lacrimile de bucurie ale lui Cornel Talnar, fericit ca un copil rebel care le-a demonstrat parintilor ca poate sa treaca fara meditatii un examen crucial. Si mai retineti ochii incetosati de lacrimi ai lui Lacatus. Acestea sint expresiile orgoliului. Orgoliu si-atit. Si-acum incercati sa uitati cit mai repede dansul obscen al lui Borcea & Turcu de la final. Si aroganta lui Becali din loja.
Ultimele trei personaje sint trecatoare prin fotbal. Jocul acesta minunat inseamna pentru ei doar imagine, bani, voturi. Conjunctural - si orgoliu fata de nepoti, angajati sau prieteni. Fotbalul nu va fi insa niciodata pentru ei o meserie, un fel de a fi, nici macar din punct de vedere managerial.
Nu vor ajunge niciodata sa-l traiasca asa cum il traiesc barbatii Cornel Talnar sau Marius Lacatus. Spun barbati tocmai pentru ca isi asuma total, pina la durere, copilaria extrema din fotbal. Talnar si Lacatus (detaliu de atmosfera: in tinerete, cei doi semanau izbitor prin coafura rebela) sint croiti la fel: iubesc normal si fara ifose fotbalul si culorile clubului. Si amindoi au fost mult timp exilati, persiflati si acuzati de sefi precum Becali, Borcea & co.
Acum, Talnar si-a luat revansa. Probabil ca va fi dat afara si trimis la juniori. Cit despre Lacatus, cui din loja ii pasa ca si-a ros unghiile pina-n carne?
0
2
