Prin anii ’60 o familie reuşeşte să plece din România comunistă. Odată ajunşi în Franţa, pe aeroportul din Paris, părinţii sînt extrem de bucuroşi; în schimb copilul priveşte cu teamă în stînga şi în dreapta. “Unde sînt capitaliştii, mamă?” întreabă el cu groază.

Alexandru Toma Patrascu Foto: Arhiva personala

Pentru cei care au avut norocul să nu cunoască direct viaţa în comunism anecdota de mai sus poate părea bizară şi necesită cîteva explicaţii. Pentru a se legitima şi a distrage atenţia de la eşecurile evidente, autorităţile au desfăşurat timp de decenii o campanie obsesivă de demonizare a “Occidentului”. Prin toate canalele disponibile, acesta era prezentat drept tărîmul sărăciei şi al “exploatării omului de către om”, al drogurilor şi violenţei, al bolilor şi catastrofelor de tot felul. Prin clasa a doua sau a treia, învăţătoarea ne-a spus că “americanii mestecă gumă ca să le ţină de foame” (!), iar în nuvelele SF autohtone ştiinţa “bună” era cea sovietică, cercetătorii vestici fiind ori nişte dezaxaţi implicaţi în construirea unor arme cumplite, ori inocenţi păcăliţi şi folosiţi de “capitaliştii veroşi“.

Vîrful de lance al efortului propagandistic din ultimii ani ai lui Ceauşescu era o emisiune TV, “Din lumea capitalului”. SIDA, droguri, împuşcături pe stradă în SUA, uragane, discriminarea negrilor, persoane fără adăpost, proteste violente, poluare, falimente; toate nenorocirile se abăteau asupra ţărilor vestice ca un fel de justiţie divină în faţa păcatelor comise: “capitalismul” şi “democraţia burgheză”. Nu e de mirare că bietul copil ajuns la Paris se temea să dea ochii cu “capitaliştii” cei perverşi şi devianţi!

Aşa funcţionează propaganda. Iei un element real, îl scoţi din context şi îl hiperbolizezi. Treci sub tăcere lucrurile care nu-ţi convin şi care-ţi contrazic ideea pe care o vrei răspîndită. Repeţi aceleaşi afirmaţii zi după zi, an după an. Inventezi “experţi independenţi” care să susţină cu un aer serios prostiile pe care tot tu le-ai pus în circulaţie…

Repetată ad nauseam orice absurditate începe să fie crezută. “Ceva, ceva, tot o fi adevărat…” îşi spun oamenii, iar cînd lucrurile concrete, verificabile, sînt înlocuite de un “ceva” nedefinit, imaginarul colectiv începe să se populeze cu fantasme periculoase.

Azi, la trei decenii după ultima difuzare a emisiunii “Din lumea capitalului”, găsim acelaşi tip de discurs în propaganda aşa zisei Coaliţii pentru Familie. Anii au trecut, contextul istoric s-a schimbat, dar temele propagandistice, cu minime ajustări, au rămas aceleaşi: Occidentul “decăzut” ne “corupe”, societatea vestică este un tărîm al imoralităţii şi perversiunilor, numai “păstrarea tradiţiilor noastre strămoşeşti” ne mai poate feri de contaminarea cu ideile “străinilor”…

Evident, fiind o altă epocă, chiar dacă mesajul fundamental s-a păstrat, ţintele predilecte ale atacurilor s-au schimbat. CpF este condusă şi susţinută de “capitalişti” aşa că acestă categorie este acum off-limits, iar “evreii’, chiar dacă mai sînt uneori invocaţi cu jumătate de gură, au dispărut practic din România. Cine să fie noii ţapi ispăşitori, noii corupători ai “tineretului”? Vă las să ghiciţi…

Vă încurajez să citiţi articolele de pe Cultura Vieţii (http://www.culturavietii.ro), hub-ul de propagandă al Coaliţiei. Sînt de-a dreptul stupefiante, nu ştii dacă să rîzi sau să te îngrozeşti la gîndul că există oameni care chiar le iau de bune. Vă dau doar cîteva exemple de adevăruri “cutremurătoare”.

Probabil că ştiţi de Mary Poppins, poate că aţi văzut filmul sau aţi citit cărţile. Or fi ele vestite în toată lumea şi iubite de copii, dar dintr-un articol publicat acum două zile aflăm că “ceea ce scapă din vedere majorităţii oamenilor este prezenţa profundă a temelor oculte în film.” (sublinierea apare în original), iar “Mary Poppins este o bătrînă demonică, dintr-o altă dimensiune“. Şi mai rău, filmul are unele “aspecte mai stranii [...], cum ar fi referinţele constante la ‘revoluţie’ şi la ‘vînturile schimbării’ [...] Deşi Mary pare conservatoare, ea reprezintă, de fapt, o putere revoluţionară.“, iar “în substrat avem de-a face cu o trimitere la presupusa bisexualitate a lui Travers [P. L. Travers, autoarea seriei] şi la drepturile femeilor.“[i]

Mai vreţi? Lăsaţi babele demonice; sînt doar un mizilic faţă de Lenin! Acum avem şi dovada clară că acesta era, nu doar metaforic ci ad litteram, în slujba Diavolului:

În al doilea capitol al Apocalipsei citim: ‘Iar îngerului Bisericii din Pergam scrie-i … Ştiu unde sălăşluieşti, unde este scaunul Satanei’. În orice ghid din Berlin, se menţiona că, din 1914, în unul din muzeele din Berlin, se află altarul Pergamon. El a fost descoperit de arheologii germani şi mutat în centrul Germaniei naziste. Dar povestea despre tronul Satanei nu se termină cu aceasta. Ziarul suedez Svenska Dagbladet, la 27 ianuarie 1948, relata următoarele: ‘Armata Roşie a ocupat Berlinul şi altarul din Berlin a fost mutat la Moscova’. Este ciudat faptul că, o lungă perioadă de timp, altarul Pergamon nu a fost expus în nici unul dintre muzeele sovietice. De ce a fost necesar să fie mutat la Moscova?

Arhitectul Alexandr Sciusev, care a construit în 1924 mausoleul lui Lenin, a luat că bază proiectul acestei pietre funerare, altarul Pergamon. Din afară, mausoleul a fost înălţat pe principiul construirii templelor antice babiloniene, dintre care cel mai faimos este Turnul Babel, menţionat în Biblie. În cartea proorocului Daniel, scrisă în secolul VII i.Hr., se spune: ‘Atunci era un idol la babilonieni, numit Baal’. Nu este o coincidenţă semnificativă faptul că iniţialele lui Lenin se află înscrise pe tronul lui Satana (în l. rusă, numele ‘Baal’ se traduce şi ca ‘Vil’, adică acronimul lui Vladimir Ilici Lenin – n.t.)?“[ii]

Iar după ce a terminat cu tov. Lenin, Întunecimea Sa ce unelte necurate a mai găsit? Vă las din nou să ghiciţi…

Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro